Преузето са www.pravno-informacioni-sistem.rs

1

На основу члана 67. став 1. Закона о основама система образовања и васпитања („Службени гласник РС”, бр. 88/17, 27/18 – др. закон, 10/19, 6/20 и 129/21) и члана 17. став 4. и члана 24. став 2. Закона о Влади („Службени гласник РС”, бр. 55/05, 71/05 – исправка, 101/07, 65/08, 16/11, 68/12 – УС, 72/12, 7/14 – УС, 44/14 и 30/18 – др. закон),

Министар просвете, науке и технолошког развоја доноси

ПРАВИЛНИК

о измени и допунама Правилника о плану и програму образовања и васпитања за заједничке предмете у стручним и уметничким школама

Члан 1.

У Правилнику о плану и програму образовања и васпитања за заједничке предмете у стручним и уметничким школама („Службени гласник СРС – Просветни гласник”, број 6/90 и „Службени гласник РС – Просветни гласник”, бр. 4/91, 7/93, 17/93, 1/94, 2/94, 2/95, 3/95, 8/95, 5/96, 2/02, 5/03, 10/03, 24/04, 3/05, 6/05, 11/05, 6/06, 12/06, 8/08, 1/09, 3/09, 10/09, 5/10, 8/10, 11/13, 14/13, 5/14, 3/15, 11/16, 13/18, 15/19, 30/19 – др. пропис и 15/20), у делу: „Програм заједничких предмета за I разред стручних школа”, после програма наставе и учења: „BOSANSKI JEZIK I KNJIŽEVNOST”, додаје се програм наставе и учења за предмет: „РУМУНСКИ ЈЕЗИК И КЊИЖЕВНОСТ”.

После програма наставе и учења буњевачког језика за први разред средње школе, додају се:

1) програм наставе и учења за предмет: „РУМУНСКИ ЈЕЗИК СА ЕЛЕМЕНТИМА НАЦИОНАЛНЕ КУЛТУРЕ” за први разред средње школе;

2) програм додатних садржаја за предмет: „ИСТОРИЈА” за први разред средње стручне школе у четворогодишњем трајању, за ученике припаднике румунске националне мањине.

У делу: „Програм образовања и васпитања за II, III и IV разред”, садржаји програма наставе и учења предмета: „BOSANSKI JEZIK I KNJIŽEVNOST”, за други разред, за образовне профиле у трогодишњем и четворогодишњем трајању, замењују се програмом наставе и учења за предмет: „BOSANSKI JEZIK I KNJIŽEVNOST”, за други разред, за образовне профиле у трогодишњем и четворогодишњем трајању.

После програма наставе и учења предмета: „HRVATSKI JEZIK I KNJIŽEVNOST”, додаје се програм наставе и учења за предмет: „РУМУНСКИ ЈЕЗИК И КЊИЖЕВНОСТ” за други, трећи и четврти разред за образовне профиле у трогодишњем и четворогодишњем трајању.

После програма наставе и учења буњевачког језика за четврти разред средње школе, додају се:

1) програм наставе и учења за предмет: „РУМУНСКИ ЈЕЗИК СА ЕЛЕМЕНТИМА НАЦИОНАЛНЕ КУЛТУРЕ” за други разред средње школе;

2) програм додатних садржаја за предмет: „ИСТОРИЈА” за други разред средње стручне школе у четворогодишњем трајању, за ученике припаднике румунске националне мањине.

Програми наставе и учења из ст. 1–5. овог члана одштампани су уз овај правилник и чине његов саставни део.

Члан 2.

Овај правилник ступа на снагу осмог дана од дана објављивања у „Службеном гласнику Републике Србије – Просветном гласнику”.

Број 110-00-66/2022-03

У Београду, 12. маја 2022. године

Министар,

Бранко Ружић, с.р.

Denumirea disciplinei

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Scopul disciplinei:

● extinderea și aprofundarea cunoștințelor funcţionale de limbă literară;

● dobândirea şi dezvoltarea culturii lingvistice şi literare;

● abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi;

● cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de comunicare;

● dezvoltarea interesului pentru comunicarea interculturală;

● aprofundarea și extinderea cunoștințelor despre literatura română și universală;

● dezvoltarea cunoştinţelor pentru interpretarea şi evaluarea operelor literare;

● cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi şi a gustului estetic în domeniul literaturii;

● cunoașterea și studierea operelor reprezentative ale literaturii române și universale, a genurilor literare, fenomenelor și proceselor literar-istorice din literatură;

● dezvoltarea identităţii personale, naţionale şi culturale, a dragostei faţă de limba maternă, tradiţia şi cultura poporului român şi a altor popoare şi comunităţi etnice;

● dezvoltarea valorilor instructiv-educative umaniste și literare pe baza celor mai reprezentative opere ale patrimoniului cultural românesc, sârbesc și universal;

● orientarea elevilor spre cercetare și o atitudine critică față de literatură;

● acumularea cunoștințelor funcționale din teoria și istoria literaturii;

● dezvoltarea unui interes vIabil pentru noi cunoștințe.

Clasa

Întâi

Fondul anual de ore

111 ore

DOMENIUL / TEMA

SCOPUL

FINALITĂŢI:

La sfârşitul anului şcolar, elevul va fi capabil:

CONŢINUTURI RECOMANDATE PE TEME/DOMENII

INDICAȚII PENTRU REALIZAREA DIDACTICO-METODICĂ A PROGRAMEI

LITERATURA

Introducere în studiul operei literare

● Introducerea elevilor în lumea operei literare și a literaturii ca știință și artă

● să explice noțiunea și importanța literaturii ca artă a cuvântului și să stabilească asemănările /deosebirile față de alte arte și domenii ale culturii;

● să enumere disciplinele științifice care se ocupă de studiul literaturii;

● să recunoască genurile și speciile literare și să distingă trăsăturile lor de bază;

● să determine subiectul, motivul, intriga, acțiunea, caracterul și ideea operei literare;

● să expună impresiile și observațiile despre opera literară, să recunoască importanța acesteia și să o evalueze

● Definiția și tipologia artelor;

● Literatura ca artă, literatura și alte arte;

● Istoria literaturii, teoria literaturii, critica literară;

● Genul liric: se realizează o poezie lirică populară și o poezie lirică cultă (la alegere);

● Genul epic: se realizează o poezie epică populară (se recomandă balada populară Miorița), o narațiune (la alegere) și un roman (se recomandă romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu);

● Genul dramatic: se realizează o operă dramatică (la alegere).

● La începutul fiecărui domeniu/temă elevilor li se prezintă scopul și finalitățile predării / învățării, planul de lucru și modalitățile de evaluare

Spațiul de realizare

Predarea și învățarea limbii și literaturii române se realizează în săli de clasă și cabinete specializate pentru această disciplină

Recomandări privind realizarea predării și învățării

Unele opere literare se vor putea realiza într-o oră, iar altele în două sau trei ore, astfel că profesorul este cel care propune şi planifică dinamica muncii la orele de învăţare, consolidare şi sistematizare a materiei incluzând aici şi diferite niveluri de analiză (interpretarea, analiza sau recenzie-părere), precum şi legarea conţinuturilor didactice din literatură cu cele de limbă.

O altă recomandare pentru profesori se referă la interpretarea comparativă a textelor provenite din diferite epoci istorice, culturale şi de gen (de exemplu, comparaţia tradiţiilor epice de la noi cu cea sumeriano-babiloniană, elenă, slavă etc.; comparaţia elementelor structurale şi motivele poeziilor epice, a epopeelor, poveştilor populare şi a textelor religioase etc.).

Profesorul trebuie să acorde o atenţie deosebită diversităţii relaţiilor stabilite între lucrările canonice ale literaturii române şi universale şi formele dominante moderne de exprimare artistică (romanul modern, opera dramatică, filmul, desenele animate, benzile desenate, teatrul, conţinuturile istorico-educative la televiziune şi Internetul etc.).

Monitorizare și evaluare

Evaluarea progresului elevilor se realizează prin:

urmărirea modului de realizare a finalităților

teste de verificare a cunoștințelor

Numărul aproximativ de ore pe teme/domenii

● Introducere în studiul operei literare (14 ore)

● Literatura antică (12 ore)

● Literatura veche (12 ore)

● Literatura populară (13 ore)

● Umanismul și renașterea (15 ore)

● Termeni generali despre limbă (5 ore)

● Fonetica (11 ore)

Ortografia (12 ore)

● Comunicarea orală și scrisă (17 ore).

LITERATURA

Literatura antică

● Familiarizarea elevilor cu mitologia, cu lucrările reprezentative ale lumii antice și semnificația lor pentru dezvoltarea culturii europene

● să exploreze şi să explice rolul creativ al mitului în literatură;

să evalueze caracteristicile epopeii antice, a stilului biblic şi prezentările lumii;

● să lege cunoştinţele din istorie şi istoria artei antice (sumeriano-babiloniană, ebraică, elenă) cu creaţiile literare din acea perioadă

Epopeea lui Ghilgameș (fragment);

● Biblia. Vechiul Testament. Întâia Carte a lui Moise: Legenda potopului; Cântarea cântărilor;

● Biblia. Noul Testament. Evanghelia după Matei;

● Homer: Iliada (fragmente din primul și al șaselea cântec: invocarea, întâlnirea lui Hector și Andromaha, cel de-al doilea fragment la alegere);

● Sofocle: Antigona.

LITERATURA

Literatura veche

● Familiarizarea elevilor cu literatura și cultura română în epoca medievală, cu valorile artistice/literare ale literaturii române vechi, precum și cu caracteristicile celor mai de seamă opere care aparțin literaturii religioase scrise cu alfabet chirilic

● să recunoască caracteristicile literaturii vechi şi să înţeleagă importanţa acesteia pentru cultura română;

● să numească autorii și operele acestora;

● să înțeleagă poetica genurilor literaturii medievale;

● să localizeze textele prelucrate într-un context istoric

● Învățăurile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (fragment);

● Cazania lui Varlaam;

● Cronicarii: Grigore Ureche: Letopiseţul ţării Moldovei; Dimitrie Cantemir: Istoria ieroglifică; Miron Costin: Viiața lumii; Ion Neculce : O seamă de cuvinte;

● Constantin Cantacuzino: Istoria Țării Rumânești (fragment).

LITERATURA

Literatura populară

● Desemnarea literaturii populare ca expresie a opiniei și sentimentelor colective, un tezaur al obiceiurilor populare, un cod de norme etice

● să ilustreze prin exemple caracteristicile de bază ale literaturii populare (clasificarea, genuri, specii, felurile/tipurile, teme și motivele, formulările);

● să evalueze valorile etice exprimate în operele literaturii populare;

● să analizeze compoziţia şi trăsăturile stilistice ale basmelor populare şi să descopere mesajul lor în raport cu propria lor experienţă de citire şi de intermediere;

● să compare interpretarea artistică a realității și faptele istorice

● Poezie populară mitologică (la alegere);

● Creații populare epice: Mănastirea Argeșului; Zidirea Cetăţii Skadar, Toma Alimoș, Novac și corbul, Paparuda, Gruia lui Novac;

● Un basm popular românesc (la libera alegere); basme populare slave și ale altor popoare (la alegere).

LITERATURA

Umanismul și renașterea

● Introducereа elevilor în literatura și arta Umanismului și a Renașterii, cei mai importanți reprezentanți și operele literare ale acestora

● să enumere cei mai importanți reprezentanți și operele acestora;

● să enumere principalele motive, subiectele şi trăsăturile stilistice ale operelor literare reprezentative din epoca Umanismului şi ale Renaşterii şi să explice diferenţele şi asemănările în raport cu literatura/ cultura Antichităţii şi Evului Mediu;

● să explice, prin exemple, importanța literaturii și artei Umanismului și a Renașterii pentru dezvoltarea culturii și civilizației europene

● Dante Alighieri: Divina comedie, Infernul (fragmente, la alegerea elevilor și profesorului);

● Francesco Petrarca: Canțonierul (selecție);

● Giovanni Boccaccio: Decameronul (o poveste și trei nuvele la alegere);

● Miguel de Cervantes: Don Quijote (fragmente: prefața, capitolul I, al VII-lea și al VIII-lea);

● William Shakespeare: Romeo și Julieta;

LIMBA

Termeni generali despre limbă

● Orientarea elevilor spre studiul limbii ca sistem, cunoașterea funcției sale, condiționarea socială și dezvoltarea istorică

● să înțeleagă limba ca sistem și să distingă funcția ei;

● să înțeleagă natura limbii literare moderne;

● să cunoască evoluția limbii române literare în timp;

● să enumere disciplinele care se ocupă cu studiul sistemului lingvistic;

● să cunoască caracteristicile dialectelor istorice și subdialectelor limbii române

● Locul limbii în viața omului, caracteristicile limbii și funcția acesteia, limba și comunicarea;

● limba literară, norma lingvistică și standardizarea;

● Științele de bază care se ocupă de limbă;

● scrierea limbii române cu alfabet chirilic, primele texte în limba română;

● Dialectele istorice și subdialectele limbii române. Limba română literară

LIMBA

Fonetica

● Dobândirea cunoștințelor din domeniul foneticii (fonologiei) și capacitatea de a aplica aceste cunoștințe în vorbire și scriere

● să facă diferența dintre sunet, fonemă și grafemă;

să clasifice sunetele potrivit criteriilor generale;

● să determine silabele în cazuri tipice;

● să recunoască alternanțele sunetelor și să aplice soluții normative în legătură cu acestea;

● să aplice accentuarea corectă

● Fonetica și fonologia;

Pronunțarea sunetelor și rolul organelor aparatului de vorbire;

● Clasificarea vocalelor și consoanelor limbii române;

● Silaba și regulile de despărțire a cuvintelor în silabe;

● Alternanțele fonetice ‒ alternanțele vocalice, alternanțele consonantice;

● Sistemul de accentuare al limbii literare, diferențierea în raport cu mediul dialectal;

● Reguli de accentuare corectă în limba română, accentul și intonația

CULTURA EXPRIMĂRII

Ortografia

Capabilitatea elevilor să scrie în conformitate cu normele ortografice

● să aplice cunoștințele despre alternanțele sunetelor în conformitate cu norma lingvistică;

● să scrie corect literele mari și mici în conformitate cu norma lingvistică;

să despartă corect cuvintele la sfârșitul rândului

● Principiile de bază ale ortografiei limbii literare române. Ortografia şi rolul îndreptarelor ortografice, ortoepice şi de punctuaţie. Scrierea cu majusculă (scrierea formulelor de politeţe şi a titlurelor oficiale şi onorifice din faţa numelui, scrierea instituţiilor, scrierea denumirilor diferitelor manifestări, denumirea monumentelor, a documentelor, legilor, operelor de artă etc.).

● Aliniatul. Scrierea cu liniuţa de unire. Scrierea cuvintelor compuse. Reguli de folosire a virgulei.

CULTURA EXPRIMĂRII

Comunicarea orală și scrisă

● Capabilitatea elevilor să folosească diferite forme de narațiune și stiluri funcționale

● să descrie stări, sentimente, stări de spirit, exprimă atitudini, trage concluzii în exprimarea orală și scrisă;

● să distingă stilurile funcționale;

● să recunoască și aplice trăsăturile stilului conversațional și literar-artistic funcțional;

● să completeze formulare, fișe de plată, cereri și altele în conformitate cu norma lingvistică

● Prezentarea sistematică orală pe subiecte date;

● Alcătuirea alineatelor în unităţi logice într-o compunere;

● Căutarea şi argumentarea ideilor din text – redarea orală şi scrisă a subiectului;

● Tipuri de stiluri funcționale – caracteristici de bază;

● Selecţia din referinţele bibliografice, publicistice, folosirea enciclopediilor şi dicţionarelor;

● Completarea formularelor, cererilor, fișelor de plată etc;

● Lucrări scrise școlare (2*2=4)

Termeni-cheie ai conţinutului: literatura antică, literatura veche, literatura populară, literatura umanismului şi renaşterii, fonetica, fonología, ortografía.

LIMBA ROMÂNĂ CU ELEMENTE ALE CULTURII NAȚIONALE PENTRU ȘCOALA MEDIE

Clasa: a I-a

Numărul săptămânal de ore : 2 ore săptămânal

Fond de ore anual : 74 de ore

Scopul învățării limbii române cu elemente ale culturii naționale este extinderea și aprofundarea cunoștințelor despre limbă, cultură, obiceiuri, tradiție și istoria poporului român dobândite în școala elementară, îmbogățirea vocabularului cu cuvinte de origine română prin diferite forme de exprimare scrisă și orală, extinderea și aprofundarea cunoștințelor din limba română prin epoci literare, dezvoltarea necesității de a citi cărți și lectură, interpretarea corectă a textelor artistice, extinderea și aprofundarea cunoștințelor literare și a abilităților de lectură, îndrumarea elevilor spre dezvoltarea capacității de comunicare orală și scrisă pentru a avea o atitudine pozitivă față de propria limbă, dar și față de alte limbi, precum și favorizarea multiculturalismului și a toleranței.

FINALITĂȚI

La sfârșitul anului școlar elevul va fi pregătit:

DOMENIUL/TEMA

CONȚINUTURILE

– să înțeleagă limba ca sistem și să distingă funcția ei;

– promovarea culturii și a comunicării corecte;

– cunoașterea limbii ca mijloc de comunicare;

– să facă cunoștință cu științele care se ocupă de limbă-fonetică, morfologie;

– să extindă cunoașterea formării cuvintelor;

– să însușească regulile de scriere corectă, scrierea cu majusculă;

– să facă diferența dintre sunet,fonemă și grafemă;

– să determine silabele

– să aplice accentuarea corectă;

– să cunoască evoluția limbii române literare în timp;

Limbă

Termeni generali despre limbă

– Locul limbii în viața omului

– Limba română literară

– Caracteristicile limbii și funcția acesteia

– Limba și comunicarea

– Vocabularul

– Dialectele limbii române

Fonetica cu fonologia

– Pronunțarea corectă a sunetelor

– Clasificarea vocalelor și consoanelor limbii române

– Silaba și despărțirea cuvintelor în silabe

– Regulile de scriere corectă, scrierea cu majusculă;

Prozodia

– Principiile de bază ale ortografiei limbii literare române

– Accentuarea corectă a cuvintelor

– să recunoască operele literare precum și autorii acestora prin epoci;

– să cunoască evoluția limbii române literare în timp;

– să dezvolte competențele pentru citire a textelor literare și a lecturii școlare;

– să interpreteze o operă literară cu înțelegerea caracteristicilor genului și a contextului istorico-literar,folsind în analiză elementele structurale și sursele secundare;

– să își dezvolte gustul estetic pentru o operă literară;

– să dezvolte un mod de cercetare creativ și activ pentru citirea lucrărilor literare din toate genurile și speciile epocilor;

– să evalueze caracteristicile stilului biblic și prezentările lumii;

– să explice prin exemple importanța dezvoltării culturale care a avut loc în epoca Umanismului și Renașterii;

– să recunoască caracteristicile literaturii vechi și să înțeleagă importanța acesteia pentru cultura română;

Literatură

Literatura antică

– Informații de bază despre dezvoltarea, tipurile și subiectele literaturii antice;

– Mituri grecești-texte la alegere;

– Biblia. Vechiul Testament. Cântarea cântărilor;

– Biblia.Noul Testament.

Evanghelia după Matei;

Istoria limbii române literare

– Scrierea limbii române cu alfabet chirilic (Scrisoarea lui Neacșu);

– Primele texte în limba română;

Literatura veche și cronicarii

Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (fragment);

Cazania lui Varlaam (fragment);

Cronicarii:

– Grigore Ureche, Letopisețul țării Moldovei (fragment);

– Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică (fragment);

– Miron Costin ,Viața lumii (fragment);

– Ion Neculce, O seamă de cuvinte (fragment);

Se lucră caracteristicile celor mai de seamă opere care aparțin literaturii religioase cu alfabet chirilic.

Literatura populară

– Poezia populară mitologică(la libera alegere);

Miorița, baladă populară;

Mănăstirea Argeșului,creație populară epică;

– Zidirea Cetății Skadar, creație populară epică;

– Un basm popular românesc (la libera alegere);

Umanismul și Renașterea

– Umanismul și Renașterea în Europa

Romeo și Julieta ,Shakespeare (fragment)

Don Quijote, Cervantes (fragment),

Canțonierul, Petrarca (selecție)

Începuturile literaturii în limba română

– Poeții Văcărești;

– Vasile Cârlova,Ruinurile Târgoviștei;

– Ion Budai Deleanu, Țiganiada (fragment);

Generația pașoptistă

– Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul (fragment);

– Grigore Alexandrescu, Câinele și cățelul;

– Vasile Alecsandri, Sfârșit de toamnă;

– Costache Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu (fragment);

– Alexandru Odobescu, Pseudokynegetikos (fragment);

– Bogdan Petricescu Hașdeu, zvan și vidra (fragment);

– Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi (fragment);

– să aplice regulile de ortografie corespunzătoare;

să fie capabil să rezolve exerciții;

– să învețe tehnici noi pentru scrierea prozei și poeziei;

– să scrie lucrări scrise pe diverse subiecte în limba lor maternă;

– să scrie un text în care să aplice diferite stiluri funcționale;

– să repartizeze în mod corect textul în timpul scrierii unei compuneri;

– să cunoască pronunțarea nonliterară și formele greșite ale cuvintelor în comunicarea zilnică, precum și în limbajul personajelor din operele dramatice iar apoi să le folosească corect în vorbirea sa;

– să înțeleagă conținutul de bază al programelor de știri;

– să fie capabil să inițieze și să întrețină conversații cu colegii și oamenii din mediul înconjurător;

– să descrie pe scurt sentimentele, dispozițiile și stările psihofizice ale propriei persoane și ale celorlalți;

– să înțelegă esența textelor profesionale mai scurte;

– să completeaze diferite tipuri de formulare

Cultura exprimării

Ortografie

– Scrierea cu majusculă( scrierea formulelor de politețe și a titlurilor oficiale și onorifice din fața numelui,scrierea instituțiilor,scrierea denumirilor diferitelor manifestări,denumirea monumentelor,a documentelor,legilor,operelor de artă etc.).

– Aliniatul,scrierea cu liniuța de unire,scrierea cuvintelor compuse,reguli de folosire a virgulei.

Comunicarea orală

– reguli de bază de accentuare în limba română;

– ordinea cuvintelor într-o propoziție;

– citirea și exprimarea stilistică prin versurile scrise de poeții contemporani;

– conversația (vorbirea despre sentimente și experiențe, folosind cuvinte și expresii originale și recent învățate);

– participă la dialoguri scurte, schimbă informații și opinii cu interlocutorii pe teme și interese familiare;

– se descrie pe sine și mediul din care provine, evenimente din prezent, trecut și viitor;

– își exprimă impresiile, opiniile și sentimentele;

– expune conținutul de bază al textelor scrise, ilustrate și orale pe teme familiare;

– expune o prezentare scurtă pregătită pe un anumit subiect (din domeniul de interes personal).

Exprimarea în scris

– povestirea textelor citite ;

– scrierea lucrărilor în proză , poezie,compuneri,proiecte și esee;

– scrie într-un mod simplu despre subiecte apropiate din mediul său și zona de interes;

– descrie persoane și evenimente prin respectarea regulilor gramaticale folosind cuvinte și expresii de frecvență;

– descrie impresii, opinii și sentimente ;

– scrie note, mesaje simple și scrisori pentru a căuta sau transmite informații relevante folosind formule standard de exprimare în scris;

– completează formulare și chestionare

– să extindă cunoștințele despre istoria și originea poporului român;

– să cunoască personalități celebre din istoria poporului român;

– să cunoască importanța instituțiilor ,asociațiilor și organizațiilor românești din țară

Elemente ale culturii naționale

– diferite teorii despre originea românilor;

– numele personalităților celebre românești;

Instituțiile – Consiliul Național;

Cuvinte cheie: discursul liber, literatura veche și populară,Umanismul și Renașterea,fonetică și fonologie, etnologia și istorie, cultura exprimării.

TEXTE LA ALEGERE

1. Epopeea lui Ghilgameș

2. Biblia, Legenda potopului

3. Gruia lui Novac, Toma Alimoș, Novac și corbul (creații populare epice la alegere)

4. Homer, Iliada (fragmente din primul și al șaselea cântec)

5. Sofocle, Antigona

6. Dante,Divina comedie, Infernul (fragmente la alegere)

7. Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea.La Cozia

8. O mie și una de nopți (la libera alegere)

9. Elene Farago, poezii la libera alegere

10. Basme populare românești ( două basme la alegere)

NOTĂ – pe lângă literatura recomandată, profesorul alege literatura care să îndeplinească obiectivele și sarcinile stabilite de acest program.

INSTRUCȚII PENTRU REALIZAREA DIDACTICO-METODICĂ A PROGRAMEI ȘCOLARE

I. PLANIFICAREA PREDĂRII ȘI ÎNVĂȚĂRII

Un program orientat spre rezultate oferă profesorului mai multă libertate în crearea și proiectarea predării și învățării. Rolul profesorului este de a contextualiza acest program dat la nevoile unei clase specifice, având în vedere: compoziția clasei și caracteristicile elevilor; manuale și alte materiale didactice care vor fi utilizate; condiții tehnice, ajutoare didactice disponibile la școală. Pornind de la rezultatele și conținutul dat, profesorul își creează mai întâi planul anual de lucru, global, din care ulterior își va dezvolta planurile operaționale. Rezultatele definite pe domenii fac mai ușor pentru profesori operaționalizarea în continuare a rezultatelor la nivelul unei unități didactice specifice. Acum, profesorul a definit rezultatele pentru fiecare domeniu. Este de așteptat să definească rezultatele lecției pentru fiecare unitate de învățământ, în faza de planificare și scriere a pregătirii pentru lecție, care să conducă la realizarea rezultatelor prescrise de program.

În acest fel, se realizează o legătură indirectă cu finalitățile date. Atunci când planificați, trebuie să rețineți că rezultatele sunt diferite, că unele pot fi obținute mai ușor și mai repede, dar cele mai multe rezultate (în special pentru domeniul de activitate al literaturii) necesită mai mult timp, mai multe activități diferite și să lucrați la diferite texte. În faza planificării predării și învățării, este foarte important să rețineți că manualul este un instrument de predare și că acesta nu determină conținutul disciplinei. Prin urmare, este necesar să abordăm conținutul din manual în mod selectiv și în raport cu rezultatele care trebuie obținute. Ca una dintre sursele de cunoaștere, revine profesorului posibilitatea de a oferi elevilor cunoștințe și experiență în utilizarea altor surse de cunoaștere.

Trebuie menționat că în școalile elementare obiectul Limba română cu elemente ale culturii naționale învață pe lângă elevii a căror este limba română maternă, dar merg la școala cu limba de predare sârbă și elevi care nu cunosc deloc limba română. De aceea, sunt deosebit de importante formele comunicative consacrate, pe care elevii trebuie să le stăpânească treptat și continuu din clasa I a liceului. Ele sunt separate într-o zonă specială a culturii limbii și sunt armonizate cu nevoile și vârsta elevilor. Astfel, în clasa I, elevii adoptă modele de salut și introducere, apoi sunt adoptate în continuare modele de felicitare, mulțumire, exprimare a dorințelor, cererilor etc. la cele mai complexe modele precum oferirea de sfaturi, exprimarea compasiunii; convingerea interlocutorilor; sunt de acord / nu sunt de acord cu opinia interlocutorului; evaluare și raționament, reprezentând o continuitate a programei din școala elementară.

II. REALIZAREA PREDĂRII ȘI ÎNVĂȚĂRII

Programa predării și învățării limbii române cu elemente ale culturii naționale în clasa întâi de școală medie este realizată în mai multe etape clar definite. Ea se bazează pe finalități și oferă profesorului o libertate mai mare în crearea și proiectarea predării și învățării.

În Domeniul Limba și în Domeniul Cultura exprimării, se pune accent pe folosirea mai mare a cuvintelor originale române în converzația de zi cu zi, precum și pe o formă specială de exprimare prin propoziții și expresii caracteristice limbii române.Domeniul Limbii include vocabularul și modele gramaticale ale limbii române. Conținutul și rezultatele acestei zone conțin cuvinte și elemente gramaticale pe care elevul ar trebui să le stăpânească în fiecare clasă. În acest domeniu al programului, accentul se pune pe adoptarea treptată a sistemului limbii române începând cu clasa I a școlii elementare. Limba începe să fie dobândită cu un număr minim de cuvinte utilizate în modele de propoziții de bază, cu un context comunicativ clar. Adică cuvintele și formele lor nu sunt adoptate izolat, ci într-o frază – context comunicativ. Stăpânirea regulilor gramaticale au un scop în sine. Explicația regulilor gramaticale, dacă profesorul o consideră utilă, ar trebui armonizată cu vârsta elevului, cu abilitățile sale cognitive, cunoașterea prealabilă a limbii materne și redusă la informațiile cheie necesare pentru aplicare. Cunoașterea de către elev a regulilor gramaticale este evaluată și clasificată pe baza utilizării în context, fără a insista în descrierea explicită a acestora.Greșelile nu sunt doar un semn de necunoaștere a materialului, dar sunt și un indicator că elevul este gata să se angajeze în comunicare, pe care profesorul ar trebui să-l încurajeze. Aceasta nu înseamnă că greșelile nu trebuie deloc corectate.Profesorul decide când, în ce fel și ce greșeli va corecta. Elevii trebuie să fie motivați cât mai mult să comunice, ceea ce ar reduce greșelile spontan și treptat.Orele din domeniul Limbii sunt potrivite pentru adoptarea direcționată și orientată a anumitor segmente, elemente gramaticale ale limbii române. În timpul acestor ore, se recomandă schimbarea dinamică a diferitelor activități: diferite tipuri de exerciții de ascultare, verificare, repetarea, variația gramaticală și lexicală a modelelor, completarea, transformarea afirmativă în forme negative etc.Conținutul oferit în Domeniul Limba se bazează pe cele găsite în programa școlară primară. Acestea implică reînnoirea și extinderea fondului lexical și a elementelor gramaticale ale limbii române, care a început în școala primară. De aceea, în timpul liceului, este extrem de important să repetăm și să exersăm continuu acele unități care au fost adoptate în perioada anterioară, iar elementele noi sunt adăugate treptat la cele deja cunoscute, cu adăugarea de noi elemente.

Cultura exprimării

Realizarea conținutului didactic al limbii române cu elemente ale culturii naționale implică continuitate în îmbogățirea culturii și limbii elevilor. Aceasta este una dintre obligațiile metodologice principale ale cadrelor didactice. Profesorul ar trebui să evalueze abilitățile fiecărui elev pentru nivelul adecvat de competență comunicativă și să regleze materialul lingvistic în continuu. Acest lucru ar trebui să ducă la utilizarea funcțională a limbii în timpul predării, dar și în toate celelalte circumstanțe de viață, în școală și în afara acesteia, unde comunicarea corectă este o condiție pentru o comunicare deplină. Comunicarea presupune stăpânirea abilităților receptive și productive ale limbajului, care sunt: ascultarea, citirea, scrierea și vorbirea. Caracteristica de bază a abordării metodologice moderne a predării culturii limbilor și a limbii este dezvoltarea abilităților elevilor în toate cele patru activități în paralel și adaptarea lor la abilitățile cognitive ale elevilor și la mediul lingvistic. Rezultatele în domeniul culturii lingvistice sunt concepute pentru a asigura, pe de o parte, atingerea competențelor lingvistice minime, dar, pe de altă parte, pentru a nu limita elevii care reușesc să progreseze mai mult. Datorită specificului acestei învățături, rezultatele trebuie obținute prin activități lingvistice.

Vorbirea este cea mai complexă abilitate a limbajului, ceea ce presupune stăpânirea tuturor elementelor limbajului (fonetic-fonologic, morfologic și sintactic ). Vorbirea se realizează cel mai adesea în formă de dialog și implică, prin urmare, înțelegere (a interlocutorului). În plus, vorbirea este o abilitate care necesită o anumită viteză și reacție la timp. Ca abilitate productivă, împreună cu scrisul, permite elevului să se exprime în limba română, să pună o întrebare, să interpreteze anumite conținuturi și să participe la comunicarea cu alții.

Citirea este o activitate de limbaj care implică cunoașterea sistemului grafic al limbajului (litere), realizarea lor vocală, punerea literelor în cuvinte și a cuvintelor în propoziții, respectând în același timp regulile gramaticale. Scopul lecturii trebuie să fie acela de a înțelege ceea ce s-a citit, deoarece numai în acest mod reprezintă competența lingvistică și nu o simplă verbalizare a caracterelor literale.

Scrierea este o abilitate productivă a limbajului care implică exprimarea conținutului limbajului în scris, folosind caractere adecvate și respectând regulile de ortografie. O atenție specială trebuie acordată grupurilor de litere pentru care nu există echivalente în limbile materne ale elevilor ,în cazul când elevii provin din familii mixte. De asemenea, este important să se acorde atenție regulilor ortografiei.

Conținuturile pe subiecte reprezintă cadrul lexical-semantic în cadrul căruia conținuturile lingvistice sunt realizate funcțional. Unitățile tematice prezintă circumstanțe reale, cotidiene, în care are loc comunicarea. Implică repetarea conținutului unor unități tematice (familie ,persoane, mediu, educație, mâncare și băutură, haine și încălțăminte etc.). Unitățile tematice se bazează pe cele enumerate în programele de învățământ primar. Pentru fiecare unitate tematică, sunt propuse grupuri tematice care trebuie completate cu vocabularul nou corespunzător.

În Domeniul literaturii, elevii învață cronologic literatura din epoca veche până la literatura modernă.În unele epoci, ne bazăm pe literatura universală și sârbă, astfel încât elevii să aibă o vizualizare bună asupra dezvoltării istorice a literaturii.Programa Domeniului Literatură contribuie la realizarea funcției comunicative a limbajului. Principala funcție a textelor literare, artistice, construite și adaptate, pe lângă formarea elevilor pentru utilizarea comunicativă a limbajului, este de a introduce elevii în cultura, istoria și tradiția poporului român, precum și în lucrări literare importante pentru literatura română. Gândirea logică este dezvoltată prin înțelegerea și interpretarea textelor poetice, în proză și dramatice, care îmbogățesc imaginația și contribuie la o mai mare creativitate, precum și toleranță față de alte comunități din acest domeniu. Aceste texte date au scopul să ducă la:

– adoptarea vocabularului tematic necesar pentru comunicarea de zi cu zi;

– citirea, adică ascultarea textului în funcție de practicarea înțelegerii limbajului vorbit și scris, se practică citirea în sine și citirea cu înțelegere;

– sarcinile legate de text dezvoltă capacitatea de a înțelege textul, se practică abilitatea de a compune propoziții care conțin vocabular familiar, împreună cu practicarea modelelor de limbaj; greșelile care nu interferează cu înțelegerea sunt tolerate în timpul exercițiilor de vorbire și scriere ca pe parcurs să fie corectate;

– răspunsurile la întrebări (oral și în scris) ajută elevul să dezvolte mecanisme de compunere a propozițiilor în limba română – este indicat ca profesorul să facă corecții care să indice formele corecte;

– reproducerea și interpretarea textului dezvoltă capacitatea de a utiliza limba – elevul ar trebui să se exprime folosind mai multe propoziții, pentru a forma și dezvolta abilități de vorbire.

Textele literare, artistice, adaptate și construite sunt potrivite pentru interpretare, ținând cont de vârsta și cunoștințele prealabile ale elevilor și de compoziția clasei. Textele sunt, de asemenea, punctul de plecare pentru practicarea cuvintelor și expresiilor noi, a modelelor de limbă, citirea, scrierea, vorbirea; prin urmare, trei ore dedicate unui singur text reprezintă atât prelucrarea, cât și repetiția materialului.

Cunoașterea culturii naționale se realizează prin dobândirea treptată a cunoștințelor despre istoria, cultura și tradiția românilor, cunoașterea personalităților reprezentative și instituțiilor românești. Evaluarea progresului elevului este continuă și sistematică. Se evaluează activitatea elevilor în faza pregătitoare a muncii și în timpul lucrărilor la clasă, participarea la muncă în timpul interpretării muncii, frecvența raportării, calitatea răspunsurilor, atitudinea față de muncă, precum și capacitatea de a aplica cunoștințe teoretice în circumstanțe specifice. Evaluarea include, de asemenea, exprimarea scrisă prin exerciții scrise efectuate în cursul anului.

În cadrul acestei teme sunt planificate două lucrări scrise în cursul anului școlar (una în primu semestru și una în al doilea semestru) limitate la o oră școlară. Pregătirea pentru redactarea lucrărilor scrise este o activitate continuă și nu este limitată la oră.

III. MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA ÎNVĂȚĂRII

Evaluarea standard, sumativă (evaluează cunoștințele elevilor la sfârșitul unei unități de program și se realizează cu instrumente de măsurare standardizate – răspunsuri orale, eseuri, teste), Abordarea modernă a predării presupune evaluarea formativă – evaluarea cunoștințelor în timpul conducerii programului și dobândirea competenței adecvate. Rezultatul acestei evaluări oferă feedback atât elevului, cât și profesorului asupra căruia competențele sunt bine stăpânite și care nu sunt (de exemplu, elevul înțelege textul citit satisfăcător, dar înțelege slab textul vorbit: scrie satisfăcător conform regulilor, dar nu respectă regulile de congruență în vorbire etc.), precum și eficiența metodelor adecvate folosite de profesor pentru atingerea scopului. Notificarea formativă presupune colectarea datelor despre realizarea elevilor, iar cele mai frecvente tehnici sunt: realizarea sarcinilor practice, observarea și înregistrarea activităților elevilor în timpul orelor, comunicarea directă între elevi și profesori, înregistrarea pentru fiecare elev (harta progresului) etc. Rezultatele evaluării formative la sfârșitul ciclului didactic ar trebui exprimate prin evaluare sumativă – numerică. O astfel de evaluare are sens dacă conține toate realizările elevilor, este monitorizată regulat și înregistrată în mod obiectiv și profesional.

Evaluarea trebuie să se bazeze pe progresul individual al elevilor, ținând cont de capacitățile și abilitățile lor. La evaluare, atenția trebuie să fie concentrată asupra nivelului de dezvoltare a abilităților de reproducere ale elevilor, a domeniului de extindere a fondului lexical, a nivelului de reducere a greșelilor în formă scrisă și orală.

Додатни садржаји програму историја за ученике припаднике румунске националне мањине

Историја I разред средње четворогодишње стручне школе (смер економски техничар)

Садржаји

Исходи

– Дачани или Гети

– Дакија под римском влашћу

– Стварање румунског народа и румунског језика

– Румунске средњовековне кнежевине

– Економске прилике код Румуна у средњем веку

– Румунске земље у периоду османлијских освајања

– Влашка, Молдавија

– Трансилванија од 16. до 19. века

– Период владавине фанариота

– Привреда Влашке и Молдавије од 16. до 19. века

– Румунско-српски односи до почетка 19. века

– Колонизација Румуна на просторе западног Баната у 18. и почетком 19. века

– Економске, друштвене и културне прилике Румуна у западном Банату у 18. и почетком 19. века

Ученик треба да:

● Лоцира одређени догађај или појаву из румунске средњевековне историје на временској ленти

● Опише друштвену структуру и државно уређење румунских земаља у средњем веку

● Уочи значај религије код Румуна у средњем веку и њен утицај на културно стваралаштво

● Именује најважније личности које су заслужне за развој румунске културе у средњем веку

● Наведе и опише највећа културна достигнућа код Румуна у средњем веку

● Идентификује основне одлике привреде у румунским земљама у средњем веку

● Идентификује основне одлике периода од краја XV до краја XVIII века у националној историји

● Објасни положај Румуна у Хабзбуршкој монархији

● Наведе најзначајнија културна достигнућа румунског народа у периоду од краја XV до краја XVIII века

● Идентификује основне одлике привреде у румунским земљама од краја XV до краја XVIII века

● Да препознају улогу архијереја Карловачке митрополије у борби за слободу вероисповести и очување етничког идентитета православног румунског становништа у Банату и Ердељу током XVIII и XIX века".

● Истакнуте личности: Буребиста, Трајан, Децебал, Стефан Велики, Мирча Стари, Влад Цепеш, Михај Храбри, Сибињанин Јанко, Димитрије Кантемир, Јон Кренгеа, Ђорђе Кошбук, Михај Еминеску, Василе Александри, Жорж Енеску, Николаје Јорга, Тудор Владимиреску;

Додаци из историје румунског народа за први и други разред четворогодишњих средњих стручних школа

У додацима из историје Румуна за први и други разред четворогодишњих средњих стручних школа, поред садржаја који се односи на историју румунског народа у историјским покрајинама (Влашка, Молдавија, Трансилванија) које се данас налазе у саставу Румуније, убачен је садржај о Румунима у Банату од најстаријих времена до данас. Додавањем ових садржаја ученици ће стећи бољи и целокупнији увид у националну историју и конкретно у историју Румуна са простора наше земље. Иако се на први поглед можда чини да има превише садржаја и да тиме постоји могућност да се ученици оптерећују, на предметном наставнику је да направи селекцију градива и у зависности од интересовања и жеље ученика, а придржавајући се понуђеног програма, да одреди садржаје који су најбитнији и најинтересантнији за обраду на часу.

Овим садржајима, помаже се развој личног и националног идентитета и неговање интеркултурних вредности, нарочито у делу који се односи на Румуне у оним деловима Баната који се налази у саставу Војводине/Републике Србије и на њихов суживот са другим народима, различитих конфесија, са којима су Румуни били и јесу и данас у блиском контакту, прихватајући од њих елементе ношње, језика, обичаја, вере, музике и културе уопште и нудећи исте народима са којима живе на истом простору.

С обзиром на чињеницу да до сада није постојао додатак из националне историје Румуна за први и други разред четворогодишњих средњих стручних школа, не постоји могућност упоређивања са старим програмом и са старим садржајима. Можемо само да констатујемо да смо у додатку из националне историје Румуна за први разред четворогодишњих средњих стручних школа покушали да дамо сажет приказ историје Румуна од најстаријих времена до почетка 19. века, где је укључен кратак приказ праисторијског доба на просторима данашње Румуније, историја Дачана, предака Румуна, њихови ратови са Римљанима, римска провинција Дакија, стварање румунског народа и румунског језика, румунске средњовековне кнежевине, њихови ратови са Турцима, као и положај тих кнежевина у 16, 17 и 18. веку под режимом Фанариота, а затим и положај Румуна у Трансилванији у средњем и новом веку до почетка 19. века. Истовремено, приказали смо и положај Румуна у западним деловима Баната у истом периоду. У програму из националне историје Румуна за други разред четворогодишњих средњих стручних школа, приказан је развој Влашке и Молдавије од почетка 19. века до уједињења, укључујући револуционарни покрет Тудора Владимирескуа и Револуцију 1848, положај Румуна у Трансилванији у саставу Хабзбуршке монархије и након Аустро-угарске нагодбе из 1867, уједиињење Влашке и Молдавије, рат за независност, Румунију до Првог светског рата, затим Румунију током Првог светског рата, међуратног периода, Другог светског рата и периода комунизма након тог рата, и најзад приказ положаја Румуна на просторима данашње Војводине, који су се до 1918. налазили у саставу дуалистичке монархије, да би након Првог светског рата ушли у састав Краљевине СХС, односно Југославије, а који се данас налазе на територији Републике Србије, њихов друштвени, политички, економски, културни, образовни и верски живот од првих деценија 19. века до данас, те њихов суживот са другим народима са ових простора.

ПРОГРАМ НАСТАВЕ И УЧЕЊА ЗА ДРУГИ РАЗРЕД СРЕДЊЕ СТРУЧНЕ ШКОЛЕ У ТРОГОДИШЊЕМ ТРАЈАЊУ

Босански језик и књижевност за други разред средње стручне школе у трогодишњем трајању за следећа подручја рада: Здравство и социјална заштита; Текстилство и кожарство; Трговина, угоститељство и туризам; Машинство и обрада метала; Саобраћај; Електротехника; Пољопривреда, производња и прерада хране; Шумарство и обрада дрвета.

BOSANSKI JEZIK I KNJIŽEVNOST ZA DRUGI RAZRED SREDNJE STRUČNE ŠKOLE U TROGODIŠNJEM TRAJANJU

Područje rada: Zdravstvo i socijalna zaštita

Zdravstveni njegovatelj

Maser

Područje rada: Tekstilstvo i kožarstvo

Obućar

Modni krojač

Područje rada: Trgovina, ugostiteljstvo i turizam

Konobar

Kuhar

Područje rada: Mašinstvo i obrada metala

Automehaničar

Bravar

Mehaničar motornih vozila

Područje rada: Saobraćaj

Vozač motornih vozila

Područje rada: Elektrotehnika

Elektroinstalater

Elektromehaničar za termičke i rashladne uređaje

Područje rada: Poljoprivreda, proizvodnja i prerada hrane

Mesar

Pekar

Područje rada: Šumarstvo i obrada drveta

Tapetar-dekorater

Naziv predmeta

Cilj

Bosanski jezik i književnost

Cilj učenja predmeta Bosanski jezik i književnost je unapređivanje jezičke i funkcionalne pismenosti; sticanje i njegovanje jezičke i književne kulture; osposobljavanje za tumačenje i vrednovanje književnih djela; afirmiranje i prihvatanje vrijednosti humanističkog obrazovanja i odgoja učenika; razvijanje ličnog, nacionalnog i kulturnog identiteta, ljubavi prema maternjem jeziku, tradiciji i kulturi bošnjačkog naroda, kao i drugih naroda i etničkih zajednica.

OPĆE PREDMETNE KOMPETENCIJE

– Stečeno znanje o bosanskom jeziku, bošnjačkoj književnosti i njenom historijskom kontinuitetu jasno uobličava i kazuje.

– Poštujući standardni jezik, vlada usmenom i pisanom komunikacijom.

– Pročitana književna djela tumači, analizira spoznajući duhovnu ljepotu pisane riječi.

– Zna pojavnočinjenički kontinuitet pisaca i njihovih djela; razumije važnost književnih ideja, motiva, kao unutarnje geneze i prisnog nastavljanja refleksiranja i obnavljanja u samome sebi.

– Prati i razumije sinhronijske komparativne odnose sa srpskom književnošću, dodire na zajedničkim osnovama bosanskoga i srpskoga jezika i značenja stilskih formacija od vremena preporoda koji se pokazuju kao snažan katalizator razvojnog kretanja ove književnosti.

Osnovni nivo

– Govori jasno standardnim jezikom. Koristi oba pisma: latinicu i ćirilicu, dajući prednost latinici. Umije da sastavi tekst koji ima logičan slijed i strukturu. Zna napisati tekst koristeći se potrebnim žanrovima kako bi mogao uzeti učešće u društvenim zbivanjima. Čita i razumije umjetničke i neumjetničke tekstove srednje složenosti i kritički promišlja o njima.

– Razlikuje bosanski književni jezik od dijalekata, razumije važnost njegovanja književnoga jezika. U govoru i pisanju primjenjuje određena gramatička pravila. Poznaje nauke koje se bave proučavanjem glasova, riječi i rečenica. Rječnički fond koristi u svakodnevnoj komunikaciji i primjenjuje ga u skladu sa prilikom.

– Prepoznaje autore književnih djela obrađenih u toku školovanja, umije da odredi vrijeme i okolnosti njihovog djelovanja. Prepoznaje osnovne teorijske i poetičke odlike epoha i pravaca, i identificira stvaraoce i djela koja ih predstavljaju u školskome programu. Na primjerima određenih djela uočava, prepoznaje i usvaja temeljne vrijed-nosti koje ga pripremaju za život.

Srednji nivo

– Govori jasno i javno izražava svoje mišljenje; precizno formulira složenije tekstove, izlaže ih, sastavlja, iznoseći ideje o jeziku, knji-ževnosti i kulturi. Ima formiran čitalački ukus i kritički pristupa složenijim književnim i neumjetničkim tekstovima.

– Razumije važnost bosanskoga jezika i zna o značaju jezika za identitet jednog naroda. Poznaje periodizaciju historije bosanskoga književnoga jezika. Znanja vezana za glasove, riječi i rečenice i njihov odnos su veća i produbljenija.

– Koristi književne termine u tumačenju književnog djela. Uočava strukturne činioce književnoga teksta, njegove ideje, motive, stilske i jezičke osobine i umije da ih tumači. Analitički pristupa problemima u književnom djelu, znalački i argumentirano brani svoje stavove. Ima formiran čitalački ukus.

Napredni nivo

– Sastavlja i diskutuje o složenijim temama iz književnosti, jezika i kulture; rečenični fond je na zavidnom nivou; pokazuje analitički pristup i produbljeno promišljanje. Uočava stilske postupke i razvija svijest o sebi kao čitaocu.

– Zna o razdobljima kroz koja je prošao bosanski jezik. Poznaje specifičnosti i raznovrsne utjecaje kojima je bio izložen bosanski jezik. Umije da bosanski jezik svrsta u historijski kontekst i uoči sličnosti i razlike sa srodnim slavenskim jezicima. Ima solidno znanje o rečenici i rečeničnim članovima.

– Umije kritički da pristupi analizi i tumačenju složenijih književnih djela, kako iz obaveznog školskog programa, tako i djela po sop-stvenom izboru. Metode koje pritom koristi su raznovrsnije i složenije.

– Analizira, uspoređuje i vrednuje književnoumjetničke tekstove uz upotrebu valjanih i odgovarajućih argumenata. Istražuje i traga za novim sadržajima.

SPECIFIČNA PREDMETNA KOMPETENCIJA: JEZIK

Osnovni nivo

– Posjeduje osnovna znanja o jeziku i funkcijama jezika; posjeduje razvijen osjećaj pripadnosti i poštivanja prema vlastitom jeziku, a uvažava i poštuje druge jezike.

– Razlikuje književni standardni jezik od dijalekata; ima osnovna znanja o razvoju bosanskog jezika kroz stoljeća.

– Zna osnovnu podjelu glasova bosanskog jezika i razumije glasovne promjene; poznaje gramatičku kategoriju promjenljivih i nepromjenljivih vrsta riječi, kao i njihove podvrste; umije da primjenjuje osnovna pravila u govoru i pisanju.

– Ima osnovna znanja o morfemsko-morfološkoj strukturi riječi. Pravilno povezuje riječi u rečenici i razlikuje službu riječi u rečenicama građenim po osnovnom modelu.

– Umije da vlada leksikom svoga jezika; zna najvažnije rječnike bosanskog jezika i umije njima da se koristi.

– Umije da komunicira lahko i brzo, iznoseći svoje stavove bez zadrške; primjenjuje norme standardnog jezika u govoru i pisanju; ima umijeće slušanja tuđeg govorenja i mišljenja i uvažavanja sagovornika u različitim situacijama.

– Ovladao je vještinom samostalnog pisanja namjenskih tekstova jednostavne forme (molba, žalba, zahtjev, biografija...) i izrade PPT prezentacija, uz pravilnu upotrebu standardnoga jezika i latiničnog pisma.

– Kao zaokruženu cjelinu na kraju školovanja izrađuje maturski rad.

Srednji nivo

– Posjeduje šira znanja o jeziku uopće i osnovna znanja o jezicima koji postoje u svijetu, njihovoj međusobnoj srodnosti i tipovima; poznaje glavne osobine dijalekata bosanskog jezika, njihove podvrste i glavna pravila zamjene glasa „jat”.

– Ima potrebu da čuva svoj dijalekat, ali i da tolerira druge dijalekte. Ima šira znanja o glasovima bosanskog jezika, zna prozodijski sistem standardnog bosanskog jezika (funkcija akcenata i dužine), ima šira znanja o osnovnoj podjeli riječi, njihovim oblicima i načinima građenja novih riječi; poznaje vrste rečenica i analizira rečenice građene po različitim modelima.

– Pospješuje svoj vokabular i ima osjećaj za pravilno, logično, jasno, precizno i stilski skladno izražavanje.

– Izražajno čita i ima svoj poseban i pravilan stil izražavanja.

– Koristi stručnu literaturu; razumije i sastavlja složenije tekstove u različite svrhe i namjene (administrativne, publicističke i tekstove ličnog karaktera) vodeći računa o pravopisnoj i gramatičkoj normi.

Napredni nivo

– Posjeduje detaljnija znanja o jeziku uopće i detaljnija znanja o gramatici bosanskog jezika (akcentima, sastavu riječi, značenju padeža i glagolskih oblika, strukturi rečenice); poznaje strukturu rečeničnog člana.

– Koristi leksičko blago bosanskog jezika i pažljivo sluša sagovornika; procjenjuje njegove verbalne i neverbalne reakcije; uvažava konvencije društvenog općenja i umije da vodi dijalog i razgovor u kojem učestvuje više lica.

– Uvažava pravopisne i stilističke norme bosanskog standardnog jezika u pisanju eseja, stručnog teksta i novinskog članka.

SPECIFIČNA PREDMETNA KOMPETENCIJA: KNJIŽEVNOST

Osnovni nivo

– Upoznat je sa djelima koja su uvrštena u školski program. Čita djela, zna bitnije predstavnike svjetske i bošnjačke književnosti.

– Umije da razlikuje i imenuje pojedine strukturne i poetičke osobine obrađivanih tekstova.

– Zna da uoči ideju, motive; po potrebi umije da, citiranjem određenih dijelova, naglasi, ilustruje, potkrijepi misao koja je važna u da-tom tekstu.

– Shvata zašto je čitanje bitan segment obrazovanja koji, osim što unapređuje rječnički fond, unapređuje i naše retoričke sposobnosti, bogati naš duh i gradi našu ličnost.

– Razumije da čitajući gradimo naš identitet i čuvamo i njegujemo naslijeđe naših predaka.

Srednji nivo

– Čitajući književna djela iz obaveznog školskog programa, tumači ih i pritom pokazuje književnohistorijska znanja.

– Poznaje teorijske, estetske i lingvističke činjenice koje koristi pri tumačenju književnih djela.

– Poznaje obilježja epoha, kao i njihove utjecaje na razvoj svjetske i bošnjačke književnosti.

– Izgrađene čitalačke navike koristi za proširivanje svojih vidika i konstruiranje novih metoda primjene.

– Vrednuje utjecaj određenih strukturnih, jezičkih i značenjskih odlika teksta na njegov rast i razvoj.

Napredni nivo

– Uočava i samostalno rješava problemske situacije u književnim djelima.

– Analizi i tumačenju poetskog, estetskog i strukturnog u književnom djelu pristupa znalački.

– Umije da koristi odgovarajuće postupke u tumačenju književnih djela.

– Usporednom metodom produbljuje svoja znanja i kritičke stavove o književnom djelu.

– Vješto koristi i primarnu i sekundarnu literaturu, kako bi njegov osvrt na određena književna djela bio što obuhvatniji i analitičniji.

– Odlično zna kolika je uloga čitanja i spoznavanja svih slojeva jednog umjetničkog djela.

– Razumije da je čitanje neophodno za lični rast, ali i za rast društva.

– Umije da procijeni svoje čitalačke sposobnosti

Razred

Drugi

Godišnji fond časova

od 62 do 70

Nedeljni fond časova

2

Standardi obrazovnih postignuća1

ISHODI

Po završetku trećeg razreda učenik će biti u stanju da:

TEME i ključni pojmovi sadržaja

2BJK.1.1.1. Posjeduje osnovna znanja o jeziku kao sistemu znakova i sredstvu sporazumijevanja i komuniciranja; ima osjećaj pripadnosti i poštivanja prema vlastitom jeziku i uvažava i poštuje druge jezike; ima potrebu upotrebe jezika na pozitivan i društveno odgovoran način, bez predrasuda; razumije red riječi u rečenici, poznaje povezivanje rečenica u diskurz, prepoznaje tipove teksta; razlikuje temeljne jezikoslovne pojmove; zna osnovne pojmove iz sociolingvistike; ima osnovna znanja o fazama razvoja bosanskog jezika kroz stoljeća; poznaje i primjenjuje pravopisnu normu.

2BJK.1.1.2. Razlikuje književni/standardni jezik i dijalekte, ima pravilan stav prema svom i drugim dijalektima; ima potrebu da čuva svoj dijalekat i sve potrebite različnosti, ali i da razvija tolerantnost prema drugim dijalektima; umije da prepozna osnovne varijetete; razumije položaj etnografskih dijalektizama u standardnom jeziku i prepoznaje funkcionalne stilove bosanskog jezika; zna osnovne podatke o mjestu bosanskog jezika među drugim slavenskim i indoevropskim jezicima; umije da koristi rječnike, enciklopedije, knjige, novine, literaturu i internet kao izvor informacija.

2BJK.1.1.3. Zna osnovnu podjelu glasova i umije da napravi razliku između pravilnog i nepravilnog izgovora glasa; prepoznaje fonetske i fonološke jedinice bosanskog standardnog jezika, njihova artikulaciona i akustička obilježja; pravilno upotrebljava glas „h” gdje mu je po etimologiji i normi mjesto; ima osnovna znanja o slogu, njegovoj strukturi i tipovima; zna jedinice akcenatskog sistema i njihova obilježja; razumije pojmove: enklitika i proklitika, postakcenatska dužina.

2BJK.1.1.4. Poznaje i razlikuje promjenljive i nepromjenljive vrste riječi, kao i njihove podvrste; prepoznaje oblike sa izvršenim glasovnim promjenama i odstupanja od njih; uočava osnove i nastavke u promjenljivim riječima; zna osnovne vrste morfema i umije da gradi nove riječi primjenjujući principe tvorbe.

2BJK.1.1.5. Pravilno sklapa rečenicu; zna osnovne pojmove sintakse i nazive rečeničnih dijelova od kojih se stvara rečenica; prepoznaje u rečenici objekat, atribut i apoziciju; pravi razliku između aktivne i pasivne rečenice.

‒ objasni prvu i drugu razvojnu fazu bosanskoga književnoga jezika;

‒ objasni razliku između etimološkog i fonološkog pravopisa;

‒ napiše tekst, primjenjujući forme i obiljležja publicističkog i administrativnog stila; – objasni pojam morfeme i razlikuje gramatičku od tvorbene analize riječi (tvorbenu osnovu i nastavak i gramatičku osnovu i nastavak);

– primijeni sistemska znanja o vrstama i podvrstama riječi i njihovim gramatičkim kategorijama;

– navede i objasni društveno-historijske okolnosti koje su utjecale na pojavu književnosti Bošnjaka na orijentalnim jezicima, odnosno alhamijado literature;

– usporedi stilska sredstva divanske književnosti sa umjetničkim sredstvima prethodnih epoha (pravaca);

– odredi društveni i kulturološki značaj prosvjetiteljskih ideja, posebno u srpskoj kulturi;

– objasni utjecaj romantizma na formiranje nacionalnog identiteta;

– sastavi tabelu sa najznačajnijim predstavnicima alhamijado književnosti, njihovim djelima i odlikama;

– usporedi stilske karakteristike evropskog i bošnjačkog/srpskog/ hrvatskog romantizma; – utvrdi sličnosti i razlike alhamijado i divanske književnosti: – usporedi i primjerima ilustruje književne odlike djela koja pripadaju književnosti Bošnjaka na orijentalnim jezicima;

– protumači i vrednuje posebnosti književnih junaka i junakinja (problem roda, identiteta, klasne raslojenosti);

– primijeni pravopisna rješenja u vezi sa pisanjem skraćenica;

– primijeni osnovna tipografsko-pravopisna rješenja u vezi sa kucanim tekstom (razmak i štamparski tipovi sloga);

– učestvuje u javnim razgovorima sa više učesnika (na teme iz oblasti jezika i književnosti);

– oblikuje svoj govor prema situaciji i primijeni književnojezičku normu;

– sastavi složeniji tekst, koristeći se opisom i pripovijedanjem.

JEZIK

– Morfologija

– Morfologija u užem smislu

– Promjenlјive i nepromjenlјive vrste riječi

– Historija bosanskoga jezika od 16. do 18. stoljeća

KNJIŽEVNOST

– Kasni srednji vijek

– Dante Aligijeriji: „Pakao” (odlomak)

– Frančesko Petrarka: „Kanconijer” (izbor soneta)

– Đovani Bokačo: „Dekameron” (pripovijetka po izboru)

– Poetika humanizma i renesanse, najznačajniji predstavnici

– Viljem Šekspir: „Romeo i Julija”,

– Servantes: „Don Kihot” (odlomak)

– Klasicizam

– Žan Batist Poklen Molijer: „Tvrdica”

– Racionalizam i prosvjetiteljstvo

Dositej Obradović: „Pismo Haralampiju”

– Književnost Bošnjaka na orijentalnim jezicima

– Odlike divanske poezije. Specifični književni žanrovi: bejt, mufred, gazel, kasida, mesnevija, rubaija

– Izbor iz divanske poezije

– Habiba Stočević: „Kad od tvoga oštrog pogleda”

– Mula Mustafa Bašeskija: „Ljetopis”

– Jusuf Livnjak: Putopis (odlomak)

– Alhamijado književnost (pojam, osobenosti, značaj, predstavnici)

– Muhamed Hevai Uskufi:Potur-Šahidija” (Makbuli-Arif)

– Fejzo Softa: „Ašiklijski elif-ba”

– Umihana Čuvidina: „Čamdži Mujo i lijepa Uma”

– Sulejman Tabaković: „Divan”

– Epistolarna književnost

– Mustaj-beg Lički: „Pismo harambaši Petru Smiljaniću”

Romantizam (pojam, osobenosti, značaj, predstavnici)

– Džordž Gordon Bajron: „Putovanje Čajlda Harolda” (odlomak)

– A. S. Puškin: „Evgenije Onjegin” (analiza Tatjaninog pisma Onjeginu i Onjeginovog odgovora i analiza Onjeginovog pisma Tatjani i Tatjaninog odgovora)

– Mihail J. Ljermontov: „Junak našeg doba’’ (odlomci)

– Edgar Alan Po: „Gavran” ili Anabel Li

Romantizam u južnoslavenskim književnostima

– Branko Radičević: „Kad mlidijah umrijeti”

– Jovan Jovanović Zmaj: „Đulići uveoci” (izbor)

– Mehmed-beg Kapetanović Ljubušak: „Narodno blago”

– Safvet-beg Bašagić: „Trofanda iz hercegovačke dubrave”

2BJK.1.1.6. Ima leksički fond u skladu sa svojom dobi, interesima i potrebama, kojim se služi u skladu sa jezičkom normom; razumije leksičko-semantičke pojmove (metafora, metonimija, antonimi, sinonimi, homonimi); razlikuje posuđenice od domaćih riječi i zna razloge jezičkog posuđivanja riječi, ali ih ne upotrebljava automatski (osim onih tuđica, a posebno orijentalizama, za koje ne postoji zamjena u bosanskom jeziku); razumije značenje frazema u bosanskom jeziku; poznaje pravopisne priručnike, rječnike i gramatike bosanskog jezika i umije da se koristi njima.

2BJK.2.1.1. Posjeduje šira znanja o historijskom razvoju jezika i njegovimbitnim svojstvima; posjeduje osnovna znanja o razvoju i vrsti pisma; definira i razlikuje jezične jedinice koje pripadaju različitim jezičnim nivoima; posjeduje osnovna znanja o pravopisu i vrstama pravopisa; ima osnovna znanja o jezičnoj raznolikosti i srodnosti, jezičnim univerzalijama; posjeduje kulturu dijaloga; razumije ono što standardni varijetet odvaja od drugih varijeteta; čuva zavičajni govor uz najveće poštivanje kulturnih vrijednosti drugih naroda i etničkih zajednica.

2BJK.2.1.2. Razlikuje dijalekte i poddijalekte bosanskog jezika i njihove glavne osobine; zna osnovna pravila zamjene glasa jat (ijekavski, ekavski i ikavski govori); zna faze razvoja bosanskog književnog jezika i značaj koji ima u kulturnom, društvenom i historijskom razvoju Bošnjaka; uvažava govornike drugih jezika i drugačijih govornih navika.

2BJK.2.1.4. Posjeduje šira znanja o klasifikaciji riječi na vrste i podvrste; razlikuje osnovne načine tvorbe riječi (izvođenje, slaganje, kombinovanje); poznaje pojam morfeme i osnovnu podjelu i umije da izvrši podjelu riječi na tvorbene morfeme; primjenjuje normu u vezi s oblicima riječi u manje frekventnim slučajevima.

2BJK.1.2.1. Poznata su mu sva djela koja obuhvata plan i program. Umije da imenuje autore određenih djela i da ih smjesti u književnohistorijski kontekst. Zna da odredi kojoj epohi u razvoju književnosti ta djela pripadaju; zna osnovne odlike epoha i vrijeme njihova trajanja, najznačajnije predstavnike i naslove djelâ.

2BJK.1.2.2. Usvojio je terminologiju književnoteorijskih pojmova koju zna da primijeni na djelima i tekstovima koji se obrađuju; književnoteorijske pojmove umije da objasni, zna da navede adekvatne primjere. Poznati su mu pojmovi: bošnjačka i svjetska književnost, autorska i narodna književnost, interpretacija, književnoumjetnički i književnonaučni tekst; književni rodovi (odlike lirskog, dramskog i epskog), književni žanrovi. Kada je u pitanju starija književnost Bošnjaka, poznaje poetičke osobenosti žanrova bosanskog srednjovjekovlja: administrativni žanrovi (povelja, darovnica...), književni žanrovi (aleksandrida), epigrafika (natpisi na stećcima i pločama...) i crkveni žanrovi (evanđelja, apokrifi, kodeksi...); poznaje poetičke i formalne osobenosti književnosti na orijentalnim jezicima, njene žanrove (divan, kasida, gazel, mevlud, mufred, mesnevija, rubaija...).

2BJK.1.2.3. Naučio je da, pristupajući tumačenju književnoumjetničkih i književnonaučnih tekstova, obrati pažnju i na spoljašnji i na unutarnji pristup. Na spoljašnjem nivou proučava biografiju, historijski kontekst; na unutarnjem nivou se bavi sižeom, žanrovima, temom, motivima. Naučio je da prepoznaje osnovne elemente strukture književnog djela, umije da usporedi bošnjačku književnost sa svjetskim književnim ostvarenjima. 2BJK.1.2.4. Određuje žanrovsku osobenost djela, kompoziciju I stilističke elemente.

2BJK.1.2.5. Uočava osobenosti književnosti u različitim kontekstima (naučnom, filozofskom, historijskom...). 2BJK.1.2.6. Poznaje panoramu bošnjačke književnosti i umije da je posmatra u okviru društveno-historijsko-političkog konteksta; zna njene tokove i specifičnosti. 2BJK.1.2.7. Shvaća sve okvire i pitanja koje književno djelo pokreće. Pronalazi problem koji postoji u umjetničkom ostvarenju i uz pomoć nastavnika argumentira svoje stavove vezane za karakter junaka, njegov odnos prema sredini, društvu; razumije okolnosti pod kojima bitiše i egzistira. 2BJK.1.2.8. Naučio je da koristisekundarnu literaturu i na taj način svestranije pristupa savladavanju nastavnog sadržaja. 2BJK.1.2.9. Bošnjačka i svjetska književnost sa kojom se upoznao otvorila mu je bogati čitalački svijet. Uočio je važnost bošnjačke književnosti za spoznaju svog nacionalnog bića i identiteta. književne i neumjetničke tekstove; izražajno čita i kazuje lakše knjževnoumjetničke tekstove; u zvaničnim situacijama govori o jednostavnijim temama iz oblasti jezika, književnosti i kulture koristeći se korektnim jezičkim izrazom (tj. govori tečno, bez zamuckivanja, poštapalica, prevelikih pauza, osmišljavajući rečenicu unaprijed) i odgovarajućim književnim i gramatičkim terminima, prilagođavajući prilikama, situacijama, govorniku i temi verbalna i neverbalna jezička sredstva (držanje, mimiku, gestikulaciju); posjeduje kulturu slušanja tuđeg izlaganja; u stanju je da s pažnjom sluša predavanja o jeziku, književnosti, jezičkoj kulturi; primjenjuje književnojezičku akcentuaciju i uspoređuje svoj akcenat sa književnim i trudi se da govorenje normira.

JEZIČKA KULTURA

– Pravopis

– Spojeno i odvojeno pisanje riječi (pisanje brojeva i izvedenica od njih, pisanje zamjenica i zamjeničkih priloga, spojevi prijedloga, glagoli i riječce, pisanje negacije)

– Usmeno i pismeno izražavanje

– Leksičke vježbe

– Stilske vježbe

– Domaće zadaće

– Školske pismene zadaće 2 x 2 + 2

2BJK.2.2.1. Tumači književni tekst posmatrajući ga sa aspekta teme, ideje i kompozicije djela; objašnjava djelo kroz kontekst. 2BJK.2.2.6. Široku paletu novousvojenih književnoteorijskih pojmova u okviru bošnjačke književnosti primjenjuje kada tumači djela predviđena planom. Razlikuje karakteristike alhamijado i divanske književnosti; posjeduje znanja o odlikama epoha i pravaca u razvoju bošnjačke i svjetske književnosti.

2BJK.2.2.9. Koristeći bogatstvo bošnjačke i svjetske književne baštine, razvija lične mogućnosti vezane za percepciju, doživljaj, komparaciju, vrednovanje različitih književnoumjetničkih i književnonaučnih sadržaja; razvija literarno, kulturno, jezičko i nacionalno biće u sebi.

2BJK.1.3.1. Govori razgovjetno, poštivajući ortoepska pravila književnog jezika; tečno i jasno čita naglas književne i neumjetničke tekstove; izražajno čita i kazuje lakše knjževnoumjetničke tekstove; u zvaničnim situacijama govori o jednostavnijim temama iz oblasti jezika, književnosti i kulture koristeći se korektnim jezičkim izrazom (tj. govori tečno, bez zamuckivanja, poštapalica, prevelikih pauza, osmišljavajući rečenicu unaprijed) i odgovarajućim književnim i gramatičkim terminima, prilagođavajući prilikama, situacijama, govorniku i temi verbalna i neverbalna jezička sredstva (držanje, mimiku, gestikulaciju); posjeduje kulturu slušanja tuđeg izlaganja; u stanju je da s pažnjom sluša predavanja o jeziku, književnosti, jezičkoj kulturi; primjenjuje književnojezičku akcentuaciju i uspoređuje svoj akcenat sa književnim i trudi se da govorenje normira.

2BJK.1.3.2. Koristi oba pisma, dajući prednost latinici; primjenjuje osnovna pravopisna pravila i umije se koristiti školskim izdanjem Pravopisa; tokom pisanja izdvaja dijelove teksta, daje naslove i podnaslove, umije da citira i parafrazira; sastavlja pismo – privatno i službeno, biografiju, molbu, žalbu, zahtjev, oglas; zna da popuni različite formulare i obrasce; sastavlja maturski rad poštivajući pravila izrade stručnog rada (upotrebljava fusnote i sastavlja sadržaj i bibliografiju). 2BJK.1.3.3. Govoreći i pišući o nekoj temi (iz jezika, književnosti ili slobodnoj temi) jasno strukturira kazivanja i povezuje njegove dijelove na primjeren način; razlikuje bitno od nebitnog i drži se osnovne teme; sastavlja jednostavniji govorni i pisani tekst koristeći se opisom, pripovijedanjem i izlaganjem; umije ukratko da opiše svoja osjećanja i doživljaje književnog ili drugog umjetničkog djela; sažeto prepričava jednostavniji književnoumjetnički tekst i izdvaja njegove važne ili zanimljive dijelove; rezimira jednostavniji književni i neumjetnički tekst. 2BJK.1.3.4. Ima sposobnost i naviku da u različite svrhe (informiranje, učenje, lični razvoj, estetski doživljaj, zabava...) čita tekstove srednje težine (književnoumjetničke tekstove, stručne i naučnopopularne tekstove iz oblasti nauke o jeziku i književnosti, tekstove iz medija1); primjenjuje predložene strategije čitanja.

2BJK.1.3.5. U raspravi ili razmjeni mišljenja na teme iz književnosti, jezika i kulture umije u kratkim crtama da iznese i obrazloži ideju ili stav za koji se zalaže; govori odmjereno, oslanja se na argumente; u stanju je da čuje tuđe mišljenje; piše jednostavniji argumentirani tekst na teme iz književnosti, jezika i kulture. 2BJK.1.3.6. Razumije književni i neumjetnički tekst srednje složenosti; prepoznaje njihovu svrhu, pronalazi eksplicitne i implicitne informacije; izdvaja glavne ideje teksta; prati razvoj određene ideje u tekstu; poredi osnovne informacije i ideje iz dvaju ili više tekstova.

2BJK.1.3.7. Kritički promišlja književni i neumjetnički tekst srednje složenosti; razlikuje objektivnu tvrdnju od autorove interpretacije; procjenjuje da li autor neumjetničkog teksta iznosi sve potrebite informacije i da li pruža dovoljne i vjerodostojne dokaze za to što tvrdi; pravi distinkciju između neutralnosti i pristrasnosti; prepoznaje govor mržnje, diskriminacije, birokratski jezik i ima izgrađen negativan stav prema njima; umije u jednostavnim primjerima da ponudi alternativu birokratskom jeziku.

2BJK.1.3.8. Prepoznaje strukturu, različite elemente, stilske odlike (metaforičnost, slikovitost, ekspresivnost) književnog i neumjetničkog teksta; prepoznaje konotativno značenje riječi u datom kontekstu i razumije njegovu svrhu; određuje značenje nepoznate riječi na osnovukonteksta i tvorbenog modela; razumije značaj čitanja za unapređivanje leksičkog fonda. 2BJK.2.3.3. Sastavlja složeniji pisani tekst (iz jezika, književnosti ili slobodna tema) koristeći se opisom, pripovijedanjem i izlaganjem; u govornoj ili pisanoj raspravi precizno iznosi svoje ideje i obrazlaže svoj stav; trudi se da govori i piše zanimljivo, praveći prikladne digresije i birajući zanimljive detalje i odgovarajuće primjere; uočava poentu i izlaže je na prikladan način; precizno iznosi svoje doživljaje i utiske povodom književnog ili drugog umjetničkog djela; sažeto prepričava složeniji književni tekst i rezimira složeniji književni i neumjetnički tekst na teme neposredno vezane za gradivo; piše izvještaje i referat; primjenjuje pravopisnu normu u slučajevima predviđenim programom.

2BJK.2.3.4. Ima sposobnost i naviku da u različite svrhe (informiranje, učenje, lični razvoj, estetski doživljaj, zabava...) čita zahtjevnije tekstove (književnoumjetničke tekstove, stručne i naučnopopularne tekstove iz oblasti nauke o jeziku i književnosti, tekstove iz medija); ima izgrađen čitalački ukus svojstven kulturnom i obrazovnom čovjeku; primjenjuje složene strategije čitanja; bira strategiju čitanja koja odgovara svrsi čitanja.

1 Standardi obrazovnih postignuća dostižu se na kraju srednjeg stručnog obrazovanja. Isti standard (ili njegov dio) aktiviraće se više puta tokom školske godine, odnosno do kraja srednjeg obrazovanja, ali uz pomoć različitih ishoda. Takvo postupanje osigurava dosezanje sve višeg i višeg nivoa pojedinačnih učeničkih postignuća, a učenička znanja, vještine i sposobnosti se neprestano sagledavaju iz novih uglova, utvrđuju, proširuju i sistematizuju.

S obzirom na složenost predmeta Bosanski jezik i književnost i oblasti unutar predmeta, neophodno je postupno ostvarivati standarde kroz sve četiri godine srednjoškolskog obrazovanja, ali pojedini standardi se mogu vidjeti i kao konkretnije povezani sa određenim ishodom.

UPUTSTVO ZA DIDAKTIČKO-METODIČKO OSTVARIVANJE PROGRAMA

I. PLANIRANJE NASTAVE I UČENJA

Nastava i učenje bosanskog jezika i književnosti treba da doprinesu razvoju stvaralačkog i istraživačkog duha koji će omogućiti učenicima da razvijaju znanja, vrijednosti i funkcionalne vještine koje će moći da koriste u daljem obrazovanju, u profesionalnom radu i u svakodnevnom životu; formiraju vrijednosne stavove kojima se čuva nacionalna i svjetska kulturna baština; osposobljavaju se za život u multikulturalnom društvu; razvijaju opće i međupredmetne kompetencije, relevantne za aktivno učešće u zajednici i cjeloživotno učenje. Kvalitet i trajnost znanja, umijeća, vještina i stavova učenika umnogome zavise od principa, oblika, metoda i sredstava koji se koriste u procesu učenja. Zbog toga savremena nastava bosanskog jezika i književnosti pretpostavlja ostvarivanje ishoda uz pojačanu misaonu aktivnost učenika, poštovanja i uvažavanja didaktičkih principa (posebno: svjesne aktivnosti učenika, naučnosti, primjerenosti, postupnosti, sistematičnosti i očiglednosti), kao i adekvatnu primjenu onih nastavnih oblika, metoda, postupaka i sredstava čiju su vrijednost utvrdile i potvrdile savremena praksa i metodika nastave i učenja bosanskog jezika i književnosti (prije svega: razni vidovi organizacije rada i korišćenje komunikativnih, logičkih i stručnih (specijalnih) metoda primjerenih sadržajima obrade i mogućnostima učenika). Izbor određenih nastavnih oblika, metoda, postupaka i sredstava uvjetovan je, prije svega, ishodima koje treba ostvariti, a potom i sadržajima koji će pomoći da se propisani ishodi ostvare. Redovna nastava i učenje bosanskog jezika i književnosti izvodi se u specijaliziranim učionicama i kabinetima za ovaj predmet, koji treba da budu opremljeni u skladu sa normativima za gimnazije. Djelimično, ona se organizira i u drugim školskim prostorijama (biblioteci-medijateci, čitaonici, audiovizuelnoj sali i sl.). U nastavi bosanskog jezika i književnosti koriste se odobreni udžbenici i priručnici, kao i bibliotečko-informacijska i informatička građa, značajna za sistematsko osposobljavanje učenika za samostalno korištenje raznih izvora saznanja u nastavi i van nje. Oblasti Jezik, Književnost i Jezička kultura treba da čine predmetnu cjelinu, da se prožimaju i upotpunjuju. Stoga je preporučeni broj časova samo okviran (za oblast Jezik 20, za Književnost 58, a za Jezičku kulturu 22). Pažljivim planiranjem nastave i učenja koje treba da dovedu do ostvarenosti predviđenih ishoda za sve tri oblasti, nastavnik će sam, uz praćenje rezultata učenika, raspoređivati broj časova.

II. OSTVARIVANJE NASTAVE I UČENJA OBLAST:

JEZIK

Program za drugi razred srednjih stručnih škola u dijelu Jezik organiziran je u dvije oblasti/teme i usklađen sa ishodima za ovaj razred, a prema opisima standarda učeničkih postignuća. Programom se predviđa proširivanje znanja iz oblasti obrađenih u osnovnoj školi, ali i uvođenje novih pojmova.

Historija bosanskog jezika

U okviru ove teme učenici treba da steknu osnovna znanja o bosanskom jeziku i pravopisu od početka 16. do kraja 18. stoljeća. To znači da treba da budu upoznati najprije sa aktivnošću na narodnom jeziku, zatim stvaralaštvom na orijentalnim jezicima i alhamijado literaturom. Sa osobenostima bosančice učenike treba upoznati pomoću druge faze razvoja bosanskog jezika iz Gramatike bosanskog jezika za srednje škole autora Dževada Jahića, Senahida Halilovića i Ismaila Palića, upoznati ih sa ustavnom i rukopisnom bosančicom, sličnostima i razlikama. Preporučuje se da nastavnici upute učenike na činjenicu da se jezik danas posmatra kao samostalan prema lingvističkim, ali i društvenim kriterijumima, kao i da prednost treba dati naučnom (lingvističkom) pristupu. U okviru ove teme učenike treba upoznati sa osnovnim principima bosanske književne norme i jezičke kulture, kao i sa osnovnim priručnicima za njegovanje jezičke kulture. Preporučljivo je da se nastavna jedinica realizuje putem istraživačkih zadataka, projektne nastave, prezentacija grupnih radova učenika, koje se zasnivaju na temama i sadržini izabranih navedenih priručnika.

S tim u vezi su i osnovni podaci o dva pisma: latinici, kao primarnom pismu bosanskoga jezika i ćirilici. Potrebno je učenicima skrenuti pažnju na česte greške prilikom upotrebe oba pisma, bilo da se tekst piše rukom ili se unosi elektronski. Preporučuje se korelacija sa ishodom iz oblasti Jezička kultura i realizacija časa-rasprave na neku od sljedećih tema: Važno je da službeni natpisi budu ćirilički, U društvenim medijima latinici treba dati prednost, Pisanje vlastitih imena latiničkom grafemom „DJ” umјesto „Đ” nije opravdano i sl. Na kraju ove teme u osnovnim crtama treba predstaviti jezičku situaciju (jezik i pismo u službenoj upotrebi, jezici sa statusom jezika nacionalnih manjina).

(Okvirni broj časova: 2)

Morfologija

U okviru ove teme učenici treba da prošire znanja iz morfologije stečena u osnovnoj školi. Potrebno je objasniti razliku između morfologije u užem smislu i tvorbe riječi, tj. razliku između gramatičke i tvorbene osnove, gramatičkih nastavaka i tvorbenih sufiksa. Na jednostavnim primjerima treba objasniti pojam morfeme, dati podjelu morfema i pokazati odnos između morfeme i riječi. Podijeliti riječi na promjenljive i nepromjenljive, a u okviru promjenljivih ukazati na imenske riječi (i njihovu gramatičku osnovu) i glagole sa dva tipa gramatičke osnove. Objasniti šta su to gramatičke kategorije i dati podjelu na morfološke i klasifikacione. Posebno obraditi skupinu nepromjenljivih vrsta riječi.

(Okvirni broj časova: 8)

OBLAST: KNJIŽEVNOST

Program za drugi razred srednjih stručnih škola u segmentu Književnost organiziran je u osam oblasti/teme i usklađen s ishodima učenja za ovaj razred (a prema opisima standarda učeničkih postignuća).

Kasni srednji vijek

Obavezni sadržaji

U okviru ove teme učenike treba upoznati sa društveno-historijskim prilikama u Italiji koje su prethodile razvijanju nacionalne književnosti na narodnom jeziku u kojoj je (za razliku od dotadašnjih religioznih tema i motiva) u središtu čovjek. Odlike, podjele i predstavnike kasnog srednjeg vijeka učenici će imati prilike da istražuju kroz Božanstvenu komediju/Pakao Dantea Aligijerija, Kanconijer Frančeska Petrarke i Dekameron Đovanija Bokača. Kroz analizu književnih tekstova učenici utvrđuju i proširuju znanje o versifikaciji, metrici kao i književnim vrstama, posebno sonetu.

(Okvirni broj časova: 3)

Humanizam i renesansa

Humanizam i renesansa u književnosti i umjetnosti. Značaj humanizma i renesanse za razvoj evropske kulture i civilizacije. Razlike i sličnosti sa prethodnim epohama. Karakteristike i vrijednosti renesanse uočavaju se i razumiju kroz programske tekstove Don Kihot Miguela de Servantesa i Hamlet Vilijama Šekspira, kao i kroz najpoznatiju svjetsku ljubav Romeo i Julija. U okviru ove teme učenici će steći saznanja o pokretu humanizma i renesanse u književnosti, historiji, umjetnosti, arhitekturi, nauci i kulturi.

(Okvirni broj časova: 5)

Klasicizam

Kroz Molijerovo djelo Tvrdica učenici će se upoznati sa klasicizmm, i doći do zaključka da je ova komedija bila inspiracija mnogim dramskim umjetnicima.

(Okvirni broj časova: 2)

Racionalizam i prosvjetiteljstvo

Obavezni sadržaji

U okviru ove teme učenicima je potrebno predočiti vremensko nepodudaranje prosvjetiteljstva u evropskoj književnosti i kulturi i u srpskoj i istaći da pored zajedničkih ideja koje su obiljležile taj vijek u Evropi, u srpskoj kulturi i književnosti one imaju snažnu usmjerenost na obrazovanje nacionalnog bića, razvijanje nacionalnog jezika i pismenosti na njemu. U tom smislu ih treba upoznati sa ulogom koju je Dositej Obradović odigrao u srpskoj kulturi i to pokazati na njegovom programskom tekstu Pismo ljubeznom Haralampiju; treba usmjeriti na uočavanje želje za samoobrazovanjem, za putovanjem kao mogućnošću prosvjećivanja.

(Okvirni broj časova: 1)

Književnost Bošnjaka na orijentalnim jezicima

U okviru ove teme učenicima je potrebno predočiti ili njih uputiti na izvore da dođu do saznanja u vezi sa historijsko-društvenim prilikama u kojima dolazi do stvaranja književnosti na orijentalnim jezicima. Dolaskom Osmanskog carstva na južnoslavenski prostor stiču se uvjeti za preplitanja orijentalno-islamske kulture i kulture južnoslavenskih naroda. Učenici će u okviru ove oblasti produbiti svoja površna znanja iz osnovne škole što se tiče ove oblasti. Upoznat će se sa osobenostima ove književnosti, posebnošću stvaranja na tri jezika (arapskom, turskom i perzijskom), specifičnim književnim žanrovima kao što su: bejt, mufred, gazel, kasida, mesnevija, rubaija, zatim potpuno drugačijom versifikacijom i metrikom, zatim sufijskom poezijom i sufizmom kao specifičnim oblikom islamske filozofije. Učenici će se upoznati sa simbolikom u divanskoj poeziji, profanom i apsolutnom ljubavlju kroz stvaralaštvo vrsnih bošnjačkih pjesnika kao što su: Mahmud-paša Abogović Adni, Hasan Zijaija Mostarac, Derviš-paša Bajezidagić, Muhamed Nerkesija, Husein Lamekanija, Alaudin Sabit Užičanin, Hasan Kaimija, Fevzi Mostarac, Mehmed Mejli Gurani, Abdulvehab Ilhamija, Abdurrahman Sikirić Sirri, Ibrahim Zikrija, Fadil-paša Šerifović, Arif-beg Rizvanbegović Hikmet Stočević, Habiba Stočević. Karakteristike i vrijednosti proze Bošnjaka na orijentalnim jezicima učenici će najbolje spoznati kroz izvrsne rasprave Mustafe Ejubovića, poznatijeg kao Šejh Jujo. Učenici će se sa posebnim žanrovima upoznati kroz najznačnačajniji Ljetopis Mula Mustafe Bašeskije, zatim Putopis Jusufa Livnjaka i Temelje mudrosti Hasana Kafije Pruščaka. Književnost Bošnjaka na orijentalnim jezicima na prostorima jugozapadne Srbije učenici će spoznati kroz istaknute autore kao što su Arši Čaki Muhamed, Ahmed Vali Novopazarac, Ahmed Gurbi – baba.

(Okvirni broj časova: 10)

Alhamijado književnost

Obavezni sadržaji

Učenici će se u okviru alhamijado književnosti prvo upoznati sa terminom alhamijado, kao i nekoliko tipova alhamijado poezije kao što su ljubavna, vjerska, moralno-didaktička, buntovna. Specifičnost ove literature ogleda se u tome što je pisana arebicom, to je arapsko pismo prilagođeno bosanskom jeziku. Posebno mjesto zauzima i leksikografija, jedan od prvih rječnika nastao je 1631. godine Potur-Šahidija (Makbuli-Arif) čiji je autor Muhamed Hevai Uskufi, učenike upoznati sa specifičnošću ovog bosansko-turskog rječnika napisanog u stihovima. Pored leksikografskog rada treba učenike upoznati i sa njegovom religioznom poezijom. Učenici će se u okviru ove teme upoznati i sa najzanimljivijom ljubavnom pjesmom alhamijado književnosti Ašiklijski elif-be Fejza Softe.

Pažnju zavređuje i jedna od prvih žena pjesnikinja Umihana Čuvidina sa svojom pjesmom Čamdži Mujo i lijepa Uma. Što se tiče alhamijado književnosti Bošnjaka na prostorima jugozapadne Srbije učenike treba upoznati sa Divanom Sulejmana Tabakovića, Mevludom Hafiza Saliha Gaševića, Kasidom Nazifa Šuševiča, zatim Kasidom Ibrahima Biočaka Pačariza.

(Okvirni broj časova: 6)

Epistolarna književnost

U okviru epistolarne književnosti učenike treba upoznati sa pisanom građom na rukopisnoj bosančici koja su nastala u pismima Bošnjaka u periodu XV-XVIII stoljeća, a to su tzv. krajišnička pisma. Dosada je objavljeno oko 300 pisama, a veći dio se nalazi u arhivima i privatnim zbirkama. Analizirati reprezentativne uzorke pisama sa učenicima.

(Okvirni broj časova: 1)

Romantizam

Obavezni sadržaji

Sa glavnim odlikama romantizma kao književnog pravca učenici će se upoznati čitanjem odlomaka iz djela Džordža Gordona Bajrona Putovanje Čajlda Harolda, pjesme Hajnriha Hajnea, romana Mihaila Ljermontova Junak našeg doba i romana u stihu Evgenije Onjegin Aleksandra Sergejeviča Puškina. Aspekt romantizma koji se odnosi na tematizovanje mračnih ponora čovjekove duše, strašnog, jezovitog i fantastičnog učenici će savladati čitanjem poeme Gavran ili ljubavne pjesme Anabel Li Edgara Alana Poa. Romantizam u južnoslavenskim književnostima odraditi na nekoliko časova počevši od hrvatske romantičarske lirike Vraza i Preradovića, potom upoznavanje slovenačkog romantizma kroz Sonetni vijenac Franca Prešerna. Romantičarska tema ljubavi prema mrtvoj dragoj i elegičan odnos prema životu i umiranju obrađivaće se kroz poeziju Branka Radičevića, Kad milidijah umrijeti; Jovana Jovanovića Zmaja, Đulići uveoci (izbor); Laze Kostića, Santa Maria della Salute. Bošnjački romantizam odraditi kroz stvaralaštvo Mehmed-bega Kapetanovića Ljubušaka, njegov sakupljački rad Narodno blago, potom kroz život i djelo Safvet-bega Bašagića Trofanda iz hercegovačke dubrave.

(Okvirni broj časova: 12)

Sve što se čita i obrađuje u nastavi književnosti, smatra se lektirom. Djela za koja je potrebno više vremena učenicima da ih pročitaju, posmatraju se kao domaća lektira. Za njeno čitanje potrebno je ostaviti više vremena da bi se učenici aktivno uključili u nastavnu interpretaciju na časovima bosanskog jezika i književnosti. Ovo treba imati u vidu pri planiranju redosljeda i načina ostvarivanja nastave, jer domaću lektiru prate obimni i detaljni istraživački projekti. Uz pomoć zadataka za istraživačko čitanje i dugoročnijih projekata čitanja, učenici će se pouzdanije pripremati za rad na času, što će pogodovati i ostvarivanju nastavnog principa ekonomičnosti. Proširuju se znanja o književnoteorijskim pojmovima koji su obrađivani u prethodnim razredima i uvode se novi pojmovi. Obrađivani pojmovi dobijaju novi historijski kontekst, a novi pojmovi uvode se kako bi se osnažila receptivna sposobnost. Od 62 do 70 časova na kojima se tokom godine realizira nastava u srednjim stručnim školama, predlaže se da se na 40 časova obrađuju, utvrđuju i sistematiziraju sadržaji iz književnosti. Neka književna djela iziskivat će jedan čas, a neka dva ili tri, te je nastavnik taj koji predviđa i planira dinamiku rada na časovima obrade, utvrđivanja i sistematizacije gradiva, uključujući u to i različite nivoe obrade (interpretaciju, prikaz i osvrt), kao i povezivanje nastavnih sadržaja iz književnosti sa sadržajem iz jezika. Još jedna preporuka za nastavnika odnosi se na komparativno povezivanje i tumačenje tekstova koji dolaze iz različitih historijskih, kulturnih i žanrovskih okvira. Posebnu pažnju nastavnik bi trebalo da obrati i na osvjetljavanje raznovrsnosti relacija koje se uspostavljaju između kanonskih djela nacionalne i svjetske književnosti i dominantnih savremenih formi umjetničkog izraza i prezentacije (savremeni roman, dramski tekst; film, animirani film, strip, pozorišna predstava, historijsko-obrazovni sadržaji na televiziji i internetu, itd.).

Učenici se upoznaju sa planom, sadržajima predmeta i načinima rada. Učenicima se ukazuje na važnost planskog i blagovremenog pripremanja za časove obrade književnog djela (čitanje i tumačenje književnih djela, korištenje udžbenika, primarnih i sekundarnih izvora za tumačenje književnih djela). Književno djelo uvodi se u nastavu doživljajnim i istraživačkim čitanjem, pripremnim zadacima, istraživačkim i radnim projektima.

Nivoi obrade. Tumačenje književnog djela može se realizirati i planirati za obradu na različitim nivoima (osvrt, prikaz, interpretacija).

Rad na času. Književne pojave, termini i pojmovi obrađuju se posredstvom planiranih književnih djela. U neposrednom radu, uz uvažavanje vodećih metodičkih principa i radnih načela, koriste se odgovarajuće obavještajne, logičke i specijalne (stručne) metode. Metodska adekvatnost i jedinstvo teorijskih i praktičnih postupanja ključni su za uspješnu nastavu književnosti; književnoteorijska znanja se tumače kao pojave u konkretnim umjetničkim djelima, a znanja o njima se razvijaju i usavršavaju.

Razvijanje čitalačkih kompetencija. Učenici se obučavaju za aktivnu primjenu svih vrsta i vidova čitanja (doživljajno, istraživačko, izražajno i interpretativno, glasno čitanje, čitanje s bilješkama, čitanje u sebi), a prije svega za pomno čitanje, čitanje s uživljavanjem i razumijevanjem uz vrednovanje književnog djela.

Stvaralačke aktivnosti povodom tumačenja književnog djela. Pored čitanja, kao prvorazredne stvaralačke aktivnosti, u nastavi se organiziraju i odgovarajuće stvaralačke aktivnosti povodom obrade književnih djela. Posredstvom njih širi se interesiranje učenika za književnost, književna djela i autore, produbljuju se i nadopunjuju čitalačka interesovanja i usavršavaju čitalačke kompetencije. Stvaralačke aktivnosti realizuju se kao usmena produkcija (govorne vježbe, diskusije, razgovori, monolozi, recitovanje i kazivanje), pismena produkcija (pisanje eseja, radova, domaćih zadaća) i kombinirana produkcija (referiranja i prezentacije).

Vrednovanje napretka učenika je kontinuirano i sistematično. Vrednuje se aktivnost učenika tokom pripremne faze rada i tokom rada na času, učešće u radu prilikom tumačenja djela, učestalost javljanja, kvalitet odgovora, originalnost i argumentiranje stavova, uvažavanje gledišta drugih učenika i drugačijih viđenja, odnos prema radu, sposobnost primjene teorijskih znanja u konkretnim radnim okolnostima. Vrednovanje obuhvata i pismeno izražavanje (domaći zadaci povodom konkretnih književnih djela; godišnje do četiri domaćih zadataka). U svrhu vrednovanja može biti planirano i testiranje, kako bi se stekao neposredan uvid u tekuća znanja učenika.

OBLAST: JEZIČKA KULTURA

Pravopis. U okviru ove teme učenici treba da prošire znanja iz pravopisa stečena u osnovnoj školi. Posebno obraditi: spojeno i odvojeno pisanje riječi (složenice, polusloženice, sintagme); pravopisne znake; skraćenice i pravopisna rješenja u kucanom tekstu (bjeline/razmaci, štamparski tipovi sloga). Preporučuju se vježbe pisanja različitih vrsta riječi tokom časova obrade i utvrđivanja morfologije u užem smislu. Posebno obratiti pažnju na pisanje glagolskih imenica sa prefiksom ne (kao što je: nepoznavanje), višecifrenih brojeva – osnovnih i rednih, imeničkih i pridjevskih izvedenica izvedenih od brojeva (poput: sedamdesetpetogodišnjica/75-godišnjica), datuma, razlike u pisanju zamjenica sa prijedlogom po (npr.: po nešto/ponešto) i riječcom god (npr.: ko god/kogod), pridjeva, pisanja prijedloga na i u sa zbirnim brojevima: nadvoje (podijeliti), natroje, udvoje, utroje, učetvoro.

(Okvirni broj časova: 4)

Usmeno i pismeno izražavanje

Unapređivanje i oplemenjivanje kulture govora i pisanja spada u temeljne vrijednosti izučavanja Bosanskog jezika i književnosti. Razvijanje ove ključne kompetencije ugrađeno je u sve oblasti i daje mogućnost nastavniku da, koristeći različite metode i tehnike, uvježbava govor i pisanje. Preporučuje se uvođenje eseja i upoznavanje učenika sa osnovnim odlikama. Program za drugi razred srednjih stručnih škola u oblasti Jezička kultura organiziran je tako da podrazumijeva četiri vještine: pisanje i govor (kao produktivne) i slušanje i čitanje (kao receptivne). U okviru ove teme planirana je izrada dvije pismene zadaće (2 x 2+2) i pisanje unaprijeđene verzije pismene zadaće (ispravka pismene zadaće). Priprema za izradu pismenih zadaća je kontinuirana djelatnost i ne ograničava se samo na jedan čas (prije izrade pismene zadaće). Pismena zadaća se radi pisanom latinicom. Ispravka se može raditi i pisanom ćirilicom.

(Okvirni broj časova: 8)

III. PRAĆENJE I VREDNOVANJE NASTAVE I UČENJA

Pored standardnog, sumativnog vrednovanja koje još uvijek dominira u našem sistemu obrazovanja (procjenjuje znanje učenika na kraju jedne programske cjeline i sprovodi se standardiziranim mjernim instrumentima – pismenim i usmenim provjerama znanja, esejima, testovima, što za posljedicu ima kampanjsko učenje orijentirano na ocjenu), savremeni pristup nastavi pretpostavlja formativno vrednovanje –procjenu znanja tokom savladavanja programa i sticanja odgovarajuće kompetencije. Rezultat ovakvog vrednovanja daje povratnu informaciju i učeniku i nastavniku o tome koje kompetencije su dobro savladane, a koje ne, kao i o efikasnosti odgovarajućih metoda koje je nastavnik primijenio za ostvarivanje cilja. Formativno mjerenje podrazumijeva prikupljanje podataka o učeničkim postignućima, a najčešće tehnike su: realizacija praktičnih zadataka, promatranje i bilježenje učenikovih aktivnosti tokom nastave, neposredna komunikacija između učenika i nastavnika, registar za svakog učenika (mapa napredovanja) itd. Rezultati formativnog vrednovanja na kraju nastavnog ciklusa treba da budu iskazana i sumativno – brojčanom ocjenom. Ovakva ocjena ima smisla ako su u njoj sadržana sva postignuća učenika, redovno praćena i objektivno i profesionalno bilježena. Rad svakog nastavnika sastoji se od planiranja, ostvarivanja i praćenja i vrednovanja. Važno je da nastavnik kontinuirano prati i vrednuje, osim postignuća učenika, i proces nastave i učenja, kao i sebe i sopstveni rad. Sve što se pokaže dobrim i korisnim nastavnik će koristiti i dalje u svojoj nastavnoj praksi, a sve što se pokaže kao nedovoljno efikasnim i efektivnim trebalo bi unaprijediti.

ПРОГРАМ НАСТАВЕ И УЧЕЊА ЗА ДРУГИ РАЗРЕД СРЕДЊЕ СТРУЧНЕ ШКОЛЕ У ЧЕТВОРОГОДИШЊЕМ ТРАЈАЊУ

Босански језик и књижевност за други разред средње стручне школе у четворогодишњем трајању за следећа подручја рада: Машинство и обрада метала; Пољопривреда, производња и прерада хране; Економија, право и администрација; Текстилство и кожарство; Геодезија и грађевинарство; Култура, уметност и јавно информисање; Трговина, угоститељство и туризам; Здравство и социјална заштита; Саобраћај; Електротехника.

BOSANSKI JEZIK I KNJIŽEVNOST ZA DRUGI RAZRED SREDNJE STRUČNE ŠKOLE U ČETVOROGODIŠNJEM TRAJANJU

Područje rada: Mašinstvo i obrada metala

Mašinski tehničar za kompjutersko konstruisanje

Tehničar za kompjutersko upravljanje CNC mašinama

Mašinski tehničar motornih vozila

Područje rada: Poljoprivreda, proizvodnja i prerada hrane

Veterinarski tehničar

Prehrambeni tehničar

Tehničar poljoprivredne tehnike

Poljoprivredni tehničar

Područje rada: Ekonomija, pravo i administracija

Službenik u bankarstvu i osiguranju

Komercijalista

Finansijski administrator

Ekonomski tehničar

Pravno-poslovni tehničar

Tehničar obezbjeđenja

Poslovni administrator

Područje rada: Tekstilstvo i kožarstvo

Tehničar dizajna odjeće

Modelar odjeće

Tehničar modelar kože

Područje rada: Geodezija i građevinarstvo

Arhitektonski tehničar

Područje rada: Kultura, umjetnost i javno informisanje

Tehničar dizajna grafike

Likovni tehničar

Područje rada: Trgovina, ugostiteljstvo i turizam

Trgovinski tehničar

Turističko-hotelijerski tehničar

Ugostiteljski tehničar

Kulinarski tehničar

Područje rada: Zdravstvo i socijalna zaštita

Medicinska sestra-tehničar

Zubni tehničar

Farmaceutski tehničar

Ginekološko-akušerska sestra

Pedijatrijska sestra – tehničar

Fizioterapeutski tehničar

Područje rada: Saobraćaj

Tehničar drumskog saobraćaja

Područje rada: Elektrotehnika

Administrator računarskih mreža i postrojenja

Elektrotehničar informacionih tehnologija

Elektrotehničar energetike

Naziv predmeta

Cilj

Bosanski jezik i književnost

Cilj učenja predmeta Bosanski jezik i književnost je unapređivanje jezičke i funkcionalne pismenosti; sticanje i njegovanje jezičke i književne kulture; osposobljavanje za tumačenje i vrednovanje književnih djela; afirmiranje i prihvatanje vrijednosti humanističkog obrazovanja i odgoja učenika; razvijanje ličnog, nacionalnog i kulturnog identiteta, ljubavi prema maternjem jeziku, tradiciji i kulturi bošnjačkog naroda, kao i drugih naroda i etničkih zajednica.

OPĆE PREDMETNE KOMPETENCIJE

– Stečeno znanje o bosanskom jeziku, bošnjačkoj književnosti i njenom historijskom kontinuitetu jasno uobličava i kazuje.

– Poštujući standardni jezik, vlada usmenom i pisanom komunikacijom.

– Pročitana književna djela tumači, analizira spoznajući duhovnu ljepotu pisane riječi.

– Zna pojavnočinjenički kontinuitet pisaca i njihovih djela; razumije važnost književnih ideja, motiva, kao unutarnje geneze i prisnog nastavljanja refleksiranja i obnavljanja u samome sebi.

– Prati i razumije sinhronijske komparativne odnose sa srpskom književnošću, dodire na zajedničkim osnovama bosanskoga i srpskoga jezika i značenja stilskih formacija od vremena preporoda koji se pokazuju kao snažan katalizator razvojnog kretanja ove književnosti.

Osnovni nivo

– Govori jasno standardnim jezikom. Koristi oba pisma: latinicu i ćirilicu, dajući prednost latinici. Umije da sastavi tekst koji ima logičan slijed i strukturu. Zna napisati tekst koristeći se potrebnim žanrovima kako bi mogao uzeti učešće u društvenim zbivanjima. Čita i razumije umjetničke i neumjetničke tekstove srednje složenosti i kritički promišlja o njima.

– Razlikuje bosanski književni jezik od dijalekata, razumije važnost njegovanja književnoga jezika. U govoru i pisanju primjenjuje određena gramatička pravila. Poznaje nauke koje se bave proučavanjem glasova, riječi i rečenica. Rječnički fond koristi u svakodnevnoj komunikaciji i primjenjuje ga u skladu sa prilikom.

– Prepoznaje autore književnih djela obrađenih u toku školovanja, umije da odredi vrijeme i okolnosti njihovog djelovanja. Prepoznaje osnovne teorijske i poetičke odlike epoha i pravaca, i identificira stvaraoce i djela koja ih predstavljaju u školskome programu. Na primjerima određenih djela uočava, prepoznaje i usvaja temeljne vrijed-nosti koje ga pripremaju za život.

Srednji nivo

– Govori jasno i javno izražava svoje mišljenje; precizno formulira složenije tekstove, izlaže ih, sastavlja, iznoseći ideje o jeziku, knji-ževnosti i kulturi. Ima formiran čitalački ukus i kritički pristupa složenijim književnim i neumjetničkim tekstovima.

Razumije važnost bosanskoga jezika i zna o značaju jezika za identitet jednog naroda. Poznaje periodizaciju historije bosanskoga književnoga jezika. Znanja vezana za glasove, riječi i rečenice i njihov odnos su veća i produbljenija.

– Koristi književne termine u tumačenju književnog djela. Uočava strukturne činioce književnoga teksta, njegove ideje, motive, stilske i jezičke osobine i umije da ih tumači. Analitički pristupa problemima u književnom djelu, znalački i argumentirano brani svoje stavove. Ima formiran čitalački ukus.

Napredni nivo

– Sastavlja i diskutuje o složenijim temama iz književnosti, jezika i kulture; rečenični fond je na zavidnom nivou; pokazuje analitički pristup i produbljeno promišljanje. Uočava stilske postupke i razvija svijest o sebi kao čitaocu.

– Zna o razdobljima kroz koja je prošao bosanski jezik. Poznaje specifičnosti i raznovrsne utjecaje kojima je bio izložen bosanski jezik. Umije da bosanski jezik svrsta u historijski kontekst i uoči sličnosti i razlike sa srodnim slavenskim jezicima. Ima solidno znanje o rečenici i rečeničnim članovima.

– Umije kritički da pristupi analizi i tumačenju složenijih književnih djela, kako iz obaveznog školskog programa, tako i djela po sop-stvenom izboru. Metode koje pritom koristi su raznovrsnije i složenije.

– Analizira, uspoređuje i vrednuje književnoumjetničke tekstove uz upotrebu valjanih i odgovarajućih argumenata. Istražuje i traga za novim sadržajima.

SPECIFIČNA PREDMETNA KOMPETENCIJA: JEZIK

Osnovni nivo

Posjeduje osnovna znanja o jeziku i funkcijama jezika; posjeduje razvijen osjećaj pripadnosti i poštivanja prema vlastitom jeziku, a uvažava i poštuje druge jezike.

– Razlikuje književni standardni jezik od dijalekata; ima osnovna znanja o razvoju bosanskog jezika kroz stoljeća.

– Zna osnovnu podjelu glasova bosanskog jezika i razumije glasovne promjene; poznaje gramatičku kategoriju promjenljivih i nepromjenljivih vrsta riječi, kao i njihove podvrste; umije da primjenjuje osnovna pravila u govoru i pisanju.

– Ima osnovna znanja o morfemsko-morfološkoj strukturi riječi. Pravilno povezuje riječi u rečenici i razlikuje službu riječi u rečenicama građenim po osnovnom modelu.

– Umije da vlada leksikom svoga jezika; zna najvažnije rječnike bosanskog jezika i umije njima da se koristi.

– Umije da komunicira lahko i brzo, iznoseći svoje stavove bez zadrške; primjenjuje norme standardnog jezika u govoru i pisanju; ima umijeće slušanja tuđeg govorenja i mišljenja i uvažavanja sagovornika u različitim situacijama.

– Ovladao je vještinom samostalnog pisanja namjenskih tekstova jednostavne forme (molba, žalba, zahtjev, biografija...) i izrade PPT prezentacija, uz pravilnu upotrebu standardnoga jezika i latiničnog pisma.

– Kao zaokruženu cjelinu na kraju školovanja izrađuje maturski rad.

Srednji nivo

– Posjeduje šira znanja o jeziku uopće i osnovna znanja o jezicima koji postoje u svijetu, njihovoj međusobnoj srodnosti i tipovima; poznaje glavne osobine dijalekata bosanskog jezika, njihove podvrste i glavna pravila zamjene glasa „jat”.

– Ima potrebu da čuva svoj dijalekat, ali i da tolerira druge dijalekte. Ima šira znanja o glasovima bosanskog jezika, zna prozodijski sistem standardnog bosanskog jezika (funkcija akcenata i dužine), ima šira znanja o osnovnoj podjeli riječi, njihovim oblicima i načinima građenja novih riječi; poznaje vrste rečenica i analizira rečenice građene po različitim modelima.

– Pospješuje svoj vokabular i ima osjećaj za pravilno, logično, jasno, precizno i stilski skladno izražavanje.

– Izražajno čita i ima svoj poseban i pravilan stil izražavanja.

– Koristi stručnu literaturu; razumije i sastavlja složenije tekstove u različite svrhe i namjene (administrativne, publicističke i tekstove ličnog karaktera) vodeći računa o pravopisnoj i gramatičkoj normi.

Napredni nivo

– Posjeduje detaljnija znanja o jeziku uopće i detaljnija znanja o gramatici bosanskog jezika (akcentima, sastavu riječi, značenju padeža i glagolskih oblika, strukturi rečenice); poznaje strukturu rečeničnog člana.

– Koristi leksičko blago bosanskog jezika i pažljivo sluša sagovornika; procjenjuje njegove verbalne i neverbalne reakcije; uvažava konvencije društvenog općenja i umije da vodi dijalog i razgovor u kojem učestvuje više lica.

– Uvažava pravopisne i stilističke norme bosanskog standardnog jezika u pisanju eseja, stručnog teksta i novinskog članka.

SPECIFIČNA PREDMETNA KOMPETENCIJA: KNJIŽEVNOST

Osnovni nivo

– Upoznat je sa djelima koja su uvrštena u školski program. Čita djela, zna bitnije predstavnike svjetske i bošnjačke književnosti.

– Umije da razlikuje i imenuje pojedine strukturne i poetičke osobine obrađivanih tekstova.

– Zna da uoči ideju, motive; po potrebi umije da, citiranjem određenih dijelova, naglasi, ilustruje, potkrijepi misao koja je važna u da-tom tekstu.

– Shvata zašto je čitanje bitan segment obrazovanja koji, osim što unapređuje rječnički fond, unapređuje i naše retoričke sposobnosti, bogati naš duh i gradi našu ličnost.

– Razumije da čitajući gradimo naš identitet i čuvamo i njegujemo naslijeđe naših predaka.

Srednji nivo

– Čitajući književna djela iz obaveznog školskog programa, tumači ih i pritom pokazuje književnohistorijska znanja.

– Poznaje teorijske, estetske i lingvističke činjenice koje koristi pri tumačenju književnih djela.

– Poznaje obilježja epoha, kao i njihove utjecaje na razvoj svjetske i bošnjačke književnosti.

– Izgrađene čitalačke navike koristi za proširivanje svojih vidika i konstruiranje novih metoda primjene.

– Vrednuje utjecaj određenih strukturnih, jezičkih i značenjskih odlika teksta na njegov rast i razvoj.

Napredni nivo

– Uočava i samostalno rješava problemske situacije u književnim djelima.

– Analizi i tumačenju poetskog, estetskog i strukturnog u književnom djelu pristupa znalački.

– Umije da koristi odgovarajuće postupke u tumačenju književnih djela.

– Usporednom metodom produbljuje svoja znanja i kritičke sta-vove o književnom djelu.

Vješto koristi i primarnu i sekundarnu literaturu, kako bi njegov osvrt na određena književna djela bio što obuhvatniji i analitičniji.

– Odlično zna kolika je uloga čitanja i spoznavanja svih slojeva jednog umjetničkog djela.

– Razumije da je čitanje neophodno za lični rast, ali i za rast društva.

– Umije da procijeni svoje čitalačke sposobnosti.

Razred

Drugi

Godišnji fond časova

od 102 do 111

Nedeljni fond časova

3

Standardi obrazovnih postignuća1

ISHODI

Po završetku trećeg razreda učenik će biti u stanju da:

TEME i ključni pojmovi sadržaja

2BJK.1.1.1. Posjeduje osnovna znanja o jeziku kao sistemu znakova i sredstvu sporazumijevanja i komuniciranja; ima osjećaj pripadnosti i poštivanja prema vlastitom jeziku i uvažava i poštuje druge jezike; ima potrebu upotrebe jezika na pozitivan i društveno odgovoran način, bez predrasuda; razumije red riječi u rečenici, poznaje povezivanje rečenica u diskurz, prepoznaje tipove teksta; razlikuje temeljne jezikoslovne pojmove; zna osnovne pojmove iz sociolingvistike; ima osnovna znanja o fazama razvoja bosanskog jezika kroz stoljeća; poznaje i primjenjuje pravopisnu normu.

2BJK.1.1.2. Razlikuje književni/standardni jezik i dijalekte, ima pravilan stav prema svom i drugim dijalektima; ima potrebu da čuva svoj dijalekat i sve potrebite različnosti, ali i da razvija tolerantnost prema drugim dijalektima; umije da prepozna osnovne varijetete; razumije položaj etnografskih dijalektizama u standardnom jeziku i prepoznaje funkcionalne stilove bosanskog jezika; zna osnovne podatke o mjestu bosanskog jezika među drugim slavenskim i indoevropskim jezicima; umije da koristi rječnike, enciklopedije, knjige, novine, literaturu i internet kao izvor informacija.

2BJK.1.1.3. Zna osnovnu podjelu glasova i umije da napravi razliku između pravilnog i nepravilnog izgovora glasa; prepoznaje fonetske i fonološke jedinice bosanskog standardnog jezika, njihova artikulaciona i akustička obilježja; pravilno upotrebljava glas „h” gdje mu je po etimologiji i normi mjesto; ima osnovna znanja o slogu, njegovoj strukturi i tipovima; zna jedinice akcenatskog sistema i njihova obilježja; razumije pojmove: enklitika i proklitika, postakcenatska dužina.

‒ objasni prvu i drugu razvojnu fazu bosanskoga književnoga jezika;

‒ objasni razliku između etimološkog i fonološkog pravopisa;

‒ napiše tekst, primjenjujući forme i obiljležja publicističkog i administrativnog stila; – objasni pojam morfeme i razlikuje gramatičku od tvorbene analize riječi (tvorbenu osnovu i nastavak i gramatičku osnovu i nastavak);

– primijeni sistemska znanja o vrstama i podvrstama riječi i njihovim gramatičkim kategorijama;

– navede i objasni društveno-historijske okolnosti koje su utjecale na pojavu književnosti Bošnjaka na orijentalnim jezicima, odnosno alhamijado literature;

– usporedi stilska sredstva divanske književnosti sa umjetničkim sredstvima prethodnih epoha (pravaca);

– odredi društveni i kulturološki značaj prosvjetiteljskih ideja, posebno u srpskoj kulturi;

– objasni utjecaj romantizma na formiranje nacionalnog identiteta; – sastavi tabelu sa najznačajnijim predstavnicima alhamijado književnosti, njihovim djelima i odlikama;

usporedi stilske karakteristike evropskog i bošnjačkog/srpskog/ hrvatskog romantizma; – utvrdi sličnosti i razlike alhamijado i divanske književnosti: – usporedi i primjerima ilustruje književne odlike djela koja pripadaju književnosti Bošnjaka na orijentalnim jezicima;

JEZIK

– Morfologija

– Morfologija u užem smislu

– Promjenlјive i nepromjenlјive vrste riječi

– Imenice, pridjevi, zamjenice (njihove gramatičke kategorije), brojevi (uklјučujući brojne imenice i brojne pridjeve)

– Glagoli. Gramatičke kategorije glagola

– Prilozi, prijedlozi, veznici, riječce, uzvici

– Historija bosanskoga jezika od 16. do 18. stoljeća

Bosanski jezik i pravopis od početka 16. do kraja 18. stoljeća

KNJIŽEVNOST

– Kasni srednji vijek

– Dante Aligijeriji: „Pakao” (odlomak)

– Frančesko Petrarka: „Kanconijer” (izbor soneta)

– Đovani Bokačo: „Dekameron” (pripovijetka po izboru)

– Poetika humanizma i renesanse, najznačajniji predstavnici

– Vilijam Šekspir: „Romeo i Julija”,

– Servantes: „Don Kihot” (odlomak)

– Klasicizam

– Žan Rasin: „Fedra” (odlomak)

– Žan Batist Poklen Molijer: „Tvrdica”

– Racionalizam i prosvjetiteljstvo

– Dositej Obradović: „Pismo Haralampiju”

– Dositej Obradović: „Život i priklјučenija” (odlomci)

– Književnost Bošnjaka na orijentalnim jezicima

– Odlike divanske poezije. Specifični književni žanrovi: bejt, mufred, gazel, kasida, mesnevija, rubaija

2BJK.1.1.4. Poznaje i razlikuje promjenljive i nepromjenljive vrste riječi, kao i njihove podvrste; prepoznaje oblike sa izvršenim glasovnim promjenama i odstupanja od njih; uočava osnove i nastavke u promjenljivim riječima; zna osnovne vrste morfema i umije da gradi nove riječi primjenjujući principe tvorbe.

2BJK.1.1.5. Pravilno sklapa rečenicu; zna osnovne pojmove sintakse i nazive rečeničnih dijelova od kojih se stvara rečenica; prepoznaje u rečenici objekat, atribut i apoziciju; pravi razliku između aktivne i pasivne rečenice.

2BJK.1.1.6. Ima leksički fond u skladu sa svojom dobi, interesima i potrebama, kojim se služi u skladu sa jezičkom normom; razumije leksičko-semantičke pojmove (metafora, metonimija, antonimi, sinonimi, homonimi); razlikuje posuđenice od domaćih riječi i zna razloge jezičkog posuđivanja riječi, ali ih ne upotrebljava automatski (osim onih tuđica, a posebno orijentalizama, za koje ne postoji zamjena u bosanskom jeziku); razumije značenje frazema u bosanskom jeziku; poznaje pravopisne priručnike, rječnike i gramatike bosanskog jezika i umije da se koristi njima.

2BJK.2.1.1. Posjeduje šira znanja o historijskom razvoju jezika i njegovimbitnim svojstvima; posjeduje osnovna znanja o razvoju i vrsti pisma; definira i razlikuje jezične jedinice koje pripadaju različitim jezičnim nivoima; posjeduje osnovna znanja o pravopisu i vrstama pravopisa; ima osnovna znanja o jezičnoj raznolikosti i srodnosti, jezičnim univerzalijama; posjeduje kulturu dijaloga; razumije ono što standardni varijetet odvaja od drugih varijeteta; čuva zavičajni govor uz najveće poštivanje kulturnih vrijednosti drugih naroda i etničkih zajednica.

2BJK.2.1.2. Razlikuje dijalekte i poddijalekte bosanskog jezika i njihove glavne osobine; zna osnovna pravila zamjene glasa jat (ijekavski, ekavski i ikavski govori); zna faze razvoja bosanskog književnog jezika i značaj koji ima u kulturnom, društvenom i historijskom razvoju Bošnjaka; uvažava govornike drugih jezika i drugačijih govornih navika.

2BJK.2.1.4. Posjeduje šira znanja o klasifikaciji riječi na vrste i podvrste; razlikuje osnovne načine tvorbe riječi (izvođenje, slaganje, kombinovanje); poznaje pojam morfeme i osnovnu podjelu i umije da izvrši podjelu riječi na tvorbene morfeme; primjenjuje normu u vezi s oblicima riječi u manje frekventnim slučajevima.

2BJK.1.2.1. Poznata su mu sva djela koja obuhvata plan i program. Umije da imenuje autore određenih djela i da ih smjesti u književnohistorijski kontekst. Zna da odredi kojoj epohi u razvoju književnosti ta djela pripadaju; zna osnovne odlike epoha i vrijeme njihova trajanja, najznačajnije predstavnike i naslove djelâ.

2BJK.1.2.2. Usvojio je terminologiju književnoteorijskih pojmova koju zna da primijeni na djelima i tekstovima koji se obrađuju; književnoteorijske pojmove umije da objasni, zna da navede adekvatne primjere. Poznati su mu pojmovi: bošnjačka i svjetska književnost, autorska i narodna književnost, interpretacija, književnoumjetnički i književnonaučni tekst; književni rodovi (odlike lirskog, dramskog i epskog), književni žanrovi. Kada je u pitanju starija književnost Bošnjaka, poznaje poetičke osobenosti žanrova bosanskog srednjovjekovlja: administrativni žanrovi (povelja, darovnica...), književni žanrovi (aleksandrida), epigrafika (natpisi na stećcima i pločama...) i crkveni žanrovi (evanđelja, apokrifi, kodeksi...); poznaje poetičke i formalne osobenosti književnosti na orijentalnim jezicima, njene žanrove (divan, kasida, gazel, mevlud, mufred, mesnevija, rubaija...).

2BJK.1.2.3. Naučio je da, pristupajući tumačenju književnoumjetničkih i književnonaučnih tekstova, obrati pažnju i na spoljašnji i na unutarnji pristup. Na spoljašnjem nivou proučava biografiju, historijski kontekst; na unutarnjem nivou se bavi sižeom, žanrovima, temom, motivima. Naučio je da prepoznaje osnovne elemente strukture književnog djela, umije da usporedi bošnjačku književnost sa svjetskim književnim ostvarenjima. 2BJK.1.2.4. Određuje žanrovsku osobenost djela, kompoziciju I stilističke elemente.

– protumači i vrednuje posebnosti književnih junaka i junakinja (problem roda, identiteta, klasne raslojenosti);

– primijeni pravopisna rješenja u vezi sa pisanjem skraćenica;

– primijeni osnovna tipografsko-pravopisna rješenja u vezi sa kucanim tekstom (razmak i štamparski tipovi sloga);

– jasno i sažeto predstavi historiju knjige i biblioteke;

– učestvuje u javnim razgovorima sa više učesnika (na teme iz oblasti jezika i književnosti);

– oblikuje svoj govor prema situaciji i primijeni književnojezičku normu;

– sastavi složeniji tekst, koristeći se opisom i pripovijedanjem.

– Izbor iz divanske poezije (Derviš-paša Bajezidagić, Muhamed Nerkesija, Husein Lamekanija, Alaudin Sabit Užičanin, Hasan Kaimija, Fevzi Mostarac, Fadil-paša Šerifović, Arif-beg Rizvanbegović)

– Habiba Stočević: „Kad od tvoga oštrog pogleda”

Mula Mustafa Bašeskija: „Ljetopis”

– Jusuf Livnjak: Putopis (odlomak)

– Hasan Kafija Pruščak: „Temelji mudrosti o uređenju svijeta”

– Ahmed Vali Novopazarac: „Ljepota i srce”

– Alhamijado književnost (pojam, osobenosti, značaj, predstavnici)

– Muhamed Hevai Uskufi:Potur-Šahidija” (Makbuli-Arif)

– Fejzo Softa: „Ašiklijski elif-ba”

– Umihana Čuvidina: „Čamdži Mujo i lijepa Uma”

– Sulejman Tabaković: „Divan”

– Hafiz Salih Gašević: „Mevlud”

– Epistolarna književnost

– Mustaj-beg Lički: „Pismo harambaši Petru Smiljaniću”

– Romantizam (pojam, osobenosti, značaj, predstavnici)

– Novalis: Fragmenti

– Džordž Gordon Bajron: „Putovanje Čajlda Harolda” (odlomak)

– J.V. Gete: „Jadi mladog Vertera” (odlomak)

– A. S. Puškin: „Evgenije Onjegin” (analiza Tatjaninog pisma Onjeginu i Onjeginovog odgovora i analiza Onjeginovog pisma Tatjani i Tatjaninog odgovora)

– Mihail J. Ljermontov: „Junak našeg doba” (odlomci)

– Edgar Alan Po: „Gavran” ili Anabel Li

Romantizam u južnoslavenskim književnostima

– France Prešern: „Sonetni vijenac”

– Branko Radičević: „Kad mlidijah umrijeti”

– Jovan Jovanović Zmaj: „Đulići uveoci” (izbor)

– Laza Kostić: „Santa Maria della Salute”

– Mehmed-beg Kapetanović Ljubušak: „Narodno blago”

– Safvet-beg Bašagić: „Trofanda iz hercegovačke dubrave”

JEZIČKA KULTURA

Pravopis

– Spojeno i odvojeno pisanje riječi (pisanje brojeva i izvedenica od njih, pisanje zamjenica i zamjeničkih priloga, spojevi prijedloga, glagoli i riječce, pisanje negacije)

– Usmeno i pismeno izražavanje

– Leksičke vježbe

– Stilske vježbe

– Domaće zadaće

– Školske pismene zadaće 4 x 2 + 2

2BJK.1.2.5. Uočava osobenosti književnosti u različitim kontekstima (naučnom, filozofskom, historijskom...). 2BJK.1.2.6. Poznaje panoramu bošnjačke književnosti i umije da je posmatra u okviru društveno-historijsko-političkog konteksta; zna njene tokove i specifičnosti. 2BJK.1.2.7. Shvaća sve okvire i pitanja koje književno djelo pokreće. Pronalazi problem koji postoji u umjetničkom ostvarenju i uz pomoć nastavnika argumentira svoje stavove vezane za karakter junaka, njegov odnos prema sredini, društvu; razumije okolnosti pod kojima bitiše i egzistira. 2BJK.1.2.8. Naučio je da koristisekundarnu literaturu i na taj način svestranije pristupa savladavanju nastavnog sadržaja. 2BJK.1.2.9. Bošnjačka i svjetska književnost sa kojom se upoznao otvorila mu je bogati čitalački svijet. Uočio je važnost bošnjačke književnosti za spoznaju svog nacionalnog bića i identiteta. književne i neumjetničke tekstove; izražajno čita i kazuje lakše knjževnoumjetničke tekstove; u zvaničnim situacijama govori o jednostavnijim temama iz oblasti jezika, književnosti i kulture koristeći se korektnim jezičkim izrazom (tj. govori tečno, bez zamuckivanja, poštapalica, prevelikih pauza, osmišljavajući rečenicu unaprijed) i odgovarajućim književnim i gramatičkim terminima, prilagođavajući prilikama, situacijama, govorniku i temi verbalna i neverbalna jezička sredstva (držanje, mimiku, gestikulaciju); posjeduje kulturu slušanja tuđeg izlaganja; u stanju je da s pažnjom sluša predavanja o jeziku, književnosti, jezičkoj kulturi; primjenjuje književnojezičku akcentuaciju i uspoređuje svoj akcenat sa književnim i trudi se da govorenje normira.

2BJK.2.2.1. Tumači književni tekst posmatrajući ga sa aspekta teme, ideje i kompozicije djela; objašnjava djelo kroz kontekst. 2BJK.2.2.6. Široku paletu novousvojenih književnoteorijskih pojmova u okviru bošnjačke književnosti primjenjuje kada tumači djela predviđena planom. Razlikuje karakteristike alhamijado i divanske književnosti; posjeduje znanja o odlikama epoha i pravaca u razvoju bošnjačke i svjetske književnosti.

2BJK.2.2.9. Koristeći bogatstvo bošnjačke i svjetske književne baštine, razvija lične mogućnosti vezane za percepciju, doživljaj, komparaciju, vrednovanje različitih književnoumjetničkih i književnonaučnih sadržaja; razvija literarno, kulturno, jezičko i nacionalno biće u sebi.

2BJK.1.3.1. Govori razgovjetno, poštivajući ortoepska pravila književnog jezika; tečno i jasno čita naglas književne i neumjetničke tekstove; izražajno čita i kazuje lakše knjževnoumjetničke tekstove; u zvaničnim situacijama govori o jednostavnijim temama iz oblasti jezika, književnosti i kulture koristeći se korektnim jezičkim izrazom (tj. govori tečno, bez zamuckivanja, poštapalica, prevelikih pauza, osmišljavajući rečenicu unaprijed) i odgovarajućim književnim i gramatičkim terminima, prilagođavajući prilikama, situacijama, govorniku i temi verbalna i neverbalna jezička sredstva (držanje, mimiku, gestikulaciju); posjeduje kulturu slušanja tuđeg izlaganja; u stanju je da s pažnjom sluša predavanja o jeziku, književnosti, jezičkoj kulturi; primjenjuje književnojezičku akcentuaciju i uspoređuje svoj akcenat sa književnim i trudi se da govorenje normira.

2BJK.1.3.2. Koristi oba pisma, dajući prednost latinici; primjenjuje osnovna pravopisna pravila i umije se koristiti školskim izdanjem Pravopisa; tokom pisanja izdvaja dijelove teksta, daje naslove i podnaslove, umije da citira i parafrazira; sastavlja pismo – privatno i službeno, biografiju, molbu, žalbu, zahtjev, oglas; zna da popuni različite formulare i obrasce; sastavlja maturski rad poštivajući pravila izrade stručnog rada (upotrebljava fusnote i sastavlja sadržaj i bibliografiju).

2BJK.1.3.3. Govoreći i pišući o nekoj temi (iz jezika, književnosti ili slobodnoj temi) jasno strukturira kazivanja i povezuje njegove dijelove na primjeren način; razlikuje bitno od nebitnog i drži se osnovne teme; sastavlja jednostavniji govorni i pisani tekst koristeći se opisom, pripovijedanjem i izlaganjem; umije ukratko da opiše svoja osjećanja i doživljaje književnog ili drugog umjetničkog djela; sažeto prepričava jednostavniji književnoumjetnički tekst i izdvaja njegove važne ili zanimljive dijelove; rezimira jednostavniji književni i neumjetnički tekst. 2BJK.1.3.4. Ima sposobnost i naviku da u različite svrhe (informiranje, učenje, lični razvoj, estetski doživljaj, zabava...) čita tekstove srednje težine (književnoumjetničke tekstove, stručne i naučnopopularne tekstove iz oblasti nauke o jeziku i književnosti, tekstove iz medija1); primjenjuje predložene strategije čitanja.

2BJK.1.3.5. U raspravi ili razmjeni mišljenja na teme iz književnosti, jezika i kulture umije u kratkim crtama da iznese i obrazloži ideju ili stav za koji se zalaže; govori odmjereno, oslanja se na argumente; u stanju je da čuje tuđe mišljenje; piše jednostavniji argumentirani tekst na teme iz književnosti, jezika i kulture. 2BJK.1.3.6. Razumije književni i neumjetnički tekst srednje složenosti; prepoznaje njihovu svrhu, pronalazi eksplicitne i implicitne informacije; izdvaja glavne ideje teksta; prati razvoj određene ideje u tekstu; poredi osnovne informacije i ideje iz dvaju ili više tekstova.

2BJK.1.3.7. Kritički promišlja književni i neumjetnički tekst srednje složenosti; razlikuje objektivnu tvrdnju od autorove interpretacije; procjenjuje da li autor neumjetničkog teksta iznosi sve potrebite informacije i da li pruža dovoljne i vjerodostojne dokaze za to što tvrdi; pravi distinkciju između neutralnosti i pristrasnosti; prepoznaje govor mržnje, diskriminacije, birokratski jezik i ima izgrađen negativan stav prema njima; umije u jednostavnim primjerima da ponudi alternativu birokratskom jeziku.

2BJK.1.3.8. Prepoznaje strukturu, različite elemente, stilske odlike (metaforičnost, slikovitost, ekspresivnost) književnog i neumjetničkog teksta; prepoznaje konotativno značenje riječi u datom kontekstu i razumije njegovu svrhu; određuje značenje nepoznate riječi na osnovukonteksta i tvorbenog modela; razumije značaj čitanja za unapređivanje leksičkog fonda. 2BJK.2.3.3. Sastavlja složeniji pisani tekst (iz jezika, književnosti ili slobodna tema) koristeći se opisom, pripovijedanjem i izlaganjem; u govornoj ili pisanoj raspravi precizno iznosi svoje ideje i obrazlaže svoj stav; trudi se da govori i piše zanimljivo, praveći prikladne digresije i birajući zanimljive detalje i odgovarajuće primjere; uočava poentu i izlaže je na prikladan način; precizno iznosi svoje doživljaje i utiske povodom književnog ili drugog umjetničkog djela; sažeto prepričava složeniji književni tekst i rezimira složeniji književni i neumjetnički tekst na teme neposredno vezane za gradivo; piše izvještaje i referat; primjenjuje pravopisnu normu u slučajevima predviđenim programom.

2BJK.2.3.4. Ima sposobnost i naviku da u različite svrhe (informiranje, učenje, lični razvoj, estetski doživljaj, zabava...) čita zahtjevnije tekstove (književnoumjetničke tekstove, stručne i naučnopopularne tekstove iz oblasti nauke o jeziku i književnosti, tekstove iz medija); ima izgrađen čitalački ukus svojstven kulturnom i obrazovnom čovjeku; primjenjuje složene strategije čitanja; bira strategiju čitanja koja odgovara svrsi čitanja.

1 Standardi obrazovnih postignuća dostižu se na kraju srednjeg stručnog obrazovanja. Isti standard (ili njegov dio) aktiviraće se više puta tokom školske godine, odnosno do kraja srednjeg obrazovanja, ali uz pomoć različitih ishoda. Takvo postupanje osigurava dosezanje sve višeg i višeg nivoa pojedinačnih učeničkih postignuća, a učenička znanja, vještine i sposobnosti se neprestano sagledavaju iz novih uglova, utvrđuju, proširuju i sistematizuju.

S obzirom na složenost predmeta Bosanski jezik i književnost i oblasti unutar predmeta, neophodno je postupno ostvarivati standarde kroz sve četiri godine srednjoškolskog obrazovanja, ali pojedini standardi se mogu vidjeti i kao konkretnije povezani sa određenim ishodom.

UPUTSTVO ZA DIDAKTIČKO-METODIČKO OSTVARIVANJE PROGRAMA

I. PLANIRANJE NASTAVE I UČENJA

Nastava i učenje bosanskog jezika i književnosti treba da doprinesu razvoju stvaralačkog i istraživačkog duha koji će omogućiti učenicima da razvijaju znanja, vrijednosti i funkcionalne vještine koje će moći da koriste u daljem obrazovanju, u profesionalnom radu i u svakodnevnom životu; formiraju vrijednosne stavove kojima se čuva nacionalna i svjetska kulturna baština; osposobljavaju se za život u multikulturalnom društvu; razvijaju opće i međupredmetne kompetencije, relevantne za aktivno učešće u zajednici i cjeloživotno učenje. Kvalitet i trajnost znanja, umijeća, vještina i stavova učenika umnogome zavise od principa, oblika, metoda i sredstava koji se koriste u procesu učenja. Zbog toga savremena nastava bosanskog jezika i književnosti pretpostavlja ostvarivanje ishoda uz pojačanu misaonu aktivnost učenika, poštovanja i uvažavanja didaktičkih principa (posebno: svjesne aktivnosti učenika, naučnosti, primjerenosti, postupnosti, sistematičnosti i očiglednosti), kao i adekvatnu primjenu onih nastavnih oblika, metoda, postupaka i sredstava čiju su vrijednost utvrdile i potvrdile savremena praksa i metodika nastave i učenja bosanskog jezika i književnosti (prije svega: razni vidovi organizacije rada i korišćenje komunikativnih, logičkih i stručnih (specijalnih) metoda primjerenih sadržajima obrade i mogućnostima učenika). Izbor određenih nastavnih oblika, metoda, postupaka i sredstava uvjetovan je, prije svega, ishodima koje treba ostvariti, a potom i sadržajima koji će pomoći da se propisani ishodi ostvare. Redovna nastava i učenje bosanskog jezika i književnosti izvodi se u specijaliziranim učionicama i kabinetima za ovaj predmet, koji treba da budu opremljeni u skladu sa normativima za gimnazije. Djelimično, ona se organizira i u drugim školskim prostorijama (biblioteci-medijateci, čitaonici, audiovizuelnoj sali i sl.). U nastavi bosanskog jezika i književnosti koriste se odobreni udžbenici i priručnici, kao i bibliotečko-informacijska i informatička građa, značajna za sistematsko osposobljavanje učenika za samostalno korištenje raznih izvora saznanja u nastavi i van nje. Oblasti Jezik, Književnost i Jezička kultura treba da čine predmetnu cjelinu, da se prožimaju i upotpunjuju. Stoga je preporučeni broj časova samo okviran (za oblast Jezik 20, za Književnost 61, a za Jezičku kulturu 20). Pažljivim planiranjem nastave i učenja koje treba da dovedu do ostvarenosti predviđenih ishoda za sve tri oblasti, nastavnik će sam, uz praćenje rezultata učenika, raspoređivati broj časova.

II. OSTVARIVANJE NASTAVE I UČENJA

OBLAST: JEZIK

Program za drugi razred srednjih stručnih škola u dijelu Jezik organiziran je u dvije oblasti/teme i usklađen sa ishodima za ovaj razred, a prema opisima standarda učeničkih postignuća. Programom se predviđa proširivanje znanja iz oblasti obrađenih u osnovnoj školi, ali i uvođenje novih pojmova.

Historija bosanskog jezika

U okviru ove teme učenici treba da steknu osnovna znanja o bosanskom jeziku i pravopisu od početka 16. do kraja 18. stoljeća. To znači da treba da budu upoznati najprije sa aktivnošću na narodnom jeziku, zatim stvaralaštvom na orijentalnim jezicima i alhamijado literaturom. Preporučuje se da nastavnici upute učenike na činjenicu da se jezik danas posmatra kao samostalan prema lingvističkim, ali i društvenim kriterijima, kao i da prednost treba dati naučnom (lingvističkom) pristupu. U okviru ove teme učenike treba upoznati sa osnovnim principima bosanske književne norme i jezičke kulture, kao i sa osnovnim priručnicima za njegovanje jezičke kulture. Preporučljivo je da se nastavna jedinica realizuje putem istraživačkih zadataka, projektne nastave, prezentacija grupnih radova učenika, koje se zasnivaju na temama i sadržini izabranih navedenih priručnika.

S tim u vezi su i osnovni podaci o dva pisma: latinici, kao primarnom pismu bosanskoga jezika i ćirilici. Potrebno je učenicima skrenuti pažnju na česte greške prilikom upotrebe oba pisma, bilo da se tekst piše rukom ili se unosi elektronski. Preporučuje se korelacija sa ishodom iz oblasti Jezička kultura i realizacija časa-rasprave na neku od sljedećih tema: Važno je da službeni natpisi budu ćirilički, U društvenim medijima latinici treba dati prednost, Pisanje vlastitih imena latiničkom grafemom „DJ” umјesto „Đ” nije opravdano i sl. Na kraju ove teme u osnovnim crtama treba predstaviti jezičku situaciju (jezik i pismo u službenoj upotrebi, jezici sa statusom jezika nacionalnih manjina).

(Okvirni broj časova: 2)

Morfologija

U okviru ove teme učenici treba da prošire znanja iz morfologije stečena u osnovnoj školi. Potrebno je objasniti razliku između morfologije u užem smislu i tvorbe riječi, tj. razliku između gramatičke i tvorbene osnove, gramatičkih nastavaka i tvorbenih sufiksa. Na jednostavnim primjerima treba objasniti pojam morfeme, dati podjelu morfema i pokazati odnos između morfeme i riječi. Podijeliti riječi na promjenljive i nepromjenljive, a u okviru promjenljivih ukazati na imenske riječi (i njihovu gramatičku osnovu) i glagole sa dva tipa gramatičke osnove. Objasniti šta su to gramatičke kategorije i dati podjelu na morfološke i klasifikacione. Svaku vrstu riječi obraditi posebno: imenice (podjela po značenju; gramatičke kategorije i podjela po gramatičkim kriterijumima na singularija i pluralija tantum i na četiri imeničke deklinacione vrste); pridjeve (podjela po značenju; gramatičke kategorije, uključujući i pridevski vid); zamjenice (podjela po značenju; osnovne karakteristike deklinacije zamjenica); brojeve (podjela po značenju, uključujući i brojne pridjeve); glagole (glagolski vid, glagolski rod, morfološke glagolske kategorije, uključujući stanje i potvrdnost/odričnost); priloge, prijedloge, veznike, riječce i uzvike.

(Okvirni broj časova: 18)

OBLAST: KNJIŽEVNOST

Program za drugi razred srednjih stručnih škola u segmentu Književnost organiziran je u osam oblasti/teme i usklađen s ishodima učenja za ovaj razred (a prema opisima standarda učeničkih postignuća).

Kasni srednji vijek

Obavezni sadržaji

U okviru ove teme učenike treba upoznati sa društveno-historijskim prilikama u Italiji koje su prethodile razvijanju nacionalne književnosti na narodnom jeziku u kojoj je (za razliku od dotadašnjih religioznih tema i motiva) u središtu čovjek. Odlike, podjele i predstavnike kasnog srednjeg vijeka učenici će imati prilike da istražuju kroz Božanstvenu komediju / Pakao Dantea Aligijerija, Kanconijer Frančeska Petrarke i Dekameron Đovanija Bokača. Kroz analizu književnih tekstova učenici utvrđuju i proširuju znanje o versifikaciji, metrici kao i književnim vrstama, posebno sonetu.

Prijedlog: Zainteresirane učenike upoznati sa idejama i pogledima na svijet Erazma Rotterdamskog i Thomasa Morea koji su bili utemeljeni u humanističkim zanosima. Također zainteresirane učenike uputiti na kompletno čitanje i detaljniju analizu Božanstvene komedije, Kanconijera i Dekamerona.

(Okvirni broj časova: 4)

Humanizam i renesansa

Humanizam i renesansa u književnosti i umjetnosti. Značaj humanizma i renesanse za razvoj evropske kulture i civilizacije. Razlike i sličnosti sa prethodnim epohama. Karakteristike i vrijednosti renesanse uočavaju se i razumiju kroz programske tekstove Don Kihot Miguela de Servantesa i Hamlet Vilijama Šekspira, kao i kroz najpoznatiju svjetsku ljubav Romeo i Julija. U okviru ove teme učenici će steći saznanja o pokretu humanizma i renesanse u književnosti, historiji, umjetnosti, arhitekturi, nauci i kulturi.

(Okvirni broj časova: 6)

Klasicizam

Djela i predstavnici kroz koje će se učenici upoznati sa klasicizmom su Žan Rasin Fedra i Molijer Žan Batist Poklen Tvrdica, dakle francuska književnost prednjači u klasicizmu. Učenici će sami dolaziti do zaključka kako je antička književnost uzor klasicizmu po formi, stilu i sadržaju.

(Okvirni broj časova: 3)

Racionalizam i prosvjetiteljstvo

Obavezni sadržaji

U okviru ove teme učenicima je potrebno predočiti vremensko nepodudaranje prosvjetiteljstva u evropskoj književnosti i kulturi i u srpskoj i istaći da pored zajedničkih ideja koje su obiljležile taj vijek u Evropi, u srpskoj kulturi i književnosti one imaju snažnu usmjerenost na obrazovanje nacionalnog bića, razvijanje nacionalnog jezika i pismenosti na njemu. U tom smislu ih treba upoznati sa ulogom koju je Dositej Obradović odigrao u srpskoj kulturi i to pokazati na njegovom programskom tekstu Pismo ljubeznom Haralampiju; čitanje odlomaka njegovog autobiografskog djela Život i priključenija treba usmjeriti na uočavanje želje za samoobrazovanjem, za putovanjem kao mogućnošću prosvjećivanja.

(Okvirni broj časova: 2)

Književnost Bošnjaka na orijentalnim jezicima

U okviru ove teme učenicima je potrebno predočiti ili njih uputiti na izvore da dođu do saznanja u vezi sa historijsko-društvenim prilikama u kojima dolazi do stvaranja književnosti na orijentalnim jezicima. Širenjem Osmanskog carstva na južnoslavenski prostor stiču se uvjeti za preplitanja orijentalno-islamske kulture i kulture južnoslavenskih naroda. Učenici će u okviru ove oblasti produbiti svoja površna znanja iz osnovne škole što se tiče ove oblasti. Upoznat će se sa osobenostima ove književnosti, posebnošću stvaranja na tri jezika (arapskom, turskom i perzijskom), specifičnim književnim žanrovima kao što su: bejt, mufred, gazel, kasida, mesnevija, rubaija, zatim potpuno drugačijom versifikacijom i metrikom, zatim sufijskom poezijom i sufizmom kao specifičnim oblikom islamske filozofije. Učenici će se upoznati sa simbolikom u divanskoj poeziji, profanom i apsolutnom ljubavlju kroz stvaralaštvo vrsnih bošnjačkih pjesnika kao što su: Mahmud-paša Abogović Adni, Hasan Zijaija Mostarac, Derviš-paša Bajezidagić, Muhamed Nerkesija, Husein Lamekanija, Alaudin Sabit Užičanin, Hasan Kaimija, Mehmed Mejli Gurani, Abdulvehab Ilhamija, Abdurrahman Sikirić Sirri, Ibrahim Zikrija, Fadil-paša Šerifović, Arif-beg Rizvanbegović Hikmet Stočević, Posebno mjesto zauzima Habiba Stočević, bošnjačka pjesnikinja koja je pisala na orijentalnim jezicima. Karakteristike i vrijednosti proze Bošnjaka na orijentalnim jezicima učenici će najbolje spoznati kroz izvrsne rasprave Mustafe Ejubovića, poznatijeg kao Šejh Jujo. Učenici će se sa posebnim žanrovima upoznati kroz Bulbulistan Fevzija Mostarca, najznačnačajniji Ljetopis Mula Mustafe Bašeskije, zatim Putopis Jusufa Livnjaka i Temelje mudrosti Hasana Kafije Pruščaka. Književnost Bošnjaka na orijentalnim jezicima na prostorima jugozapadne Srbije učenici će spoznati kroz istaknute autore kao što su Arši Čaki Muhamed, Ahmed Vali Novopazarac, Ahmed Gurbi – baba.

(Okvirni broj časova: 14)

Alhamijado književnost

Obavezni sadržaji

Učenici će se u okviru alhamijado književnosti prvo upoznati sa terminom alhamijado, kao i nekoliko tipova alhamijado poezije kao što su ljubavna, vjerska, moralno-didaktička, buntovna. Specifičnost ove literature ogleda se u tome što je pisana arebicom, to je arapsko pismo prilagođeno bosanskom jeziku. Posebno mjesto zauzima i leksikografija, jedan od prvih rječnika nastao je 1631. godine Potur-Šahidija (Makbuli-Arif) čiji je autor Muhamed Hevai Uskufi, učenike upoznati sa specifičnošću ovog bosansko-turskog rječnika napisanog u stihovima. Pored leksikografskog rada treba učenike upoznati i sa njegovom religioznom poezijom. Učenici će se u okviru ove teme upoznati i sa najzanimljivijom ljubavnom pjesmom alhamijado književnosti Ašiklijski elif-ba Fejza Softe.

Pažnju zavređuje i jedna od prvih žena pjesnikinja Umihana Čuvidina sa svojom pjesmom Čamdži Mujo i lijepa Uma. Što se tiče alhamijado književnosti Bošnjaka na prostorima jugozapadne Srbije učenike treba upoznati sa Divanom Sulejmana Tabakovića, Mevludom Hafiza Saliha Gaševića, Kasidom Nazifa Šuševića, zatim Kasidom Ibrahima Biočaka Pačariza.

Izborni sadržaj Ukoliko su učenici zainteresirani treba ih uputiti na čitanje djela Arifa Brkića Sarajlije, Hamze Sulejmana Puzića, Jusufa Mula Rušovića i druge.

(Okvirni broj časova: 11)

Epistolarna književnost

U okviru epistolarne književnosti učenike treba upoznati sa pisanom građom na rukopisnoj bosančici koja su nastala u pismima Bošnjaka u periodu XV-XVIII stoljeća, a to su tzv. krajišnička pisma. Dosada je objavljeno oko 300 pisama, a veći dio se nalazi u arhivima i privatnim zbirkama. Analizirati reprezentativne uzorke pisama sa učenicima.

(Okvirni broj časova: 2)

Romantizam

Obavezni sadržaji

Sa glavnim odlikama romantizma kao književnog pravca učenici će se upoznati čitanjem Novalisovih fragmenta pod brojevima 773, 780, 1186, 1187, 1188, 1197, 1204, 1209, 1214, 1229, 1788, koji su pisani kao programski tekstovi (crtice). Književno uobličavanje romantičarske teme svjetskog bola („veltšmerc“) učenici će shvatiti čitanjem odlomaka Putovanja Čajlda Harolda Džordža Gordona Bajrona, Junaka našeg doba Mihaila Ljermontova, Jadi mladog Vertera (odlomak), J.V. Gete, poezije Hajnriha Hajnea i romana u stihu Evgenije Onjegin Aleksandra Sergejeviča Puškina. Aspekt romantizma koji se odnosi na tematizovanje mračnih ponora čovjekove duše, strašnog, jezovitog i fantastičnog učenici će savladati čitanjem poeme Gavran Edgara Alana Poa.

Romantizam u južnoslavenskim književnostima odraditi na nekoliko časova počevši od hrvatske romantičarske lirike Vraza i Preradovića, potom upoznavanje slovenačkog romantizma kroz Sonetni vijenac Franca Prešerna. Romantičarska tema ljubavi prema mrtvoj dragoj i elegičan odnos prema životu i umiranju obrađivaće se kroz poeziju Branka Radičevića, Kad mlidijah umrijeti; Jovana Jovanovića Zmaja, Đulići uveoci (izbor); Laze Kostića, Santa Maria della Salute.

Bošnjački romantizam odraditi kroz stvaralaštvo Mehmed-bega Kapetanovića Ljubušaka, njegov sakupljački rad Narodno blago, potom kroz život i djelo Safvet-bega Bašagića Trofanda iz hercegovačke dubrave.

(Okvirni broj časova: 19)

Sve što se čita i obrađuje u nastavi književnosti, smatra se lektirom. Djela za koja je potrebno više vremena učenicima da ih pročitaju, posmatraju se kao domaća lektira. Za njeno čitanje potrebno je ostaviti više vremena da bi se učenici aktivno uključili u nastavnu interpretaciju na časovima bosanskog jezika i književnosti. Ovo treba imati u vidu pri planiranju redosljeda i načina ostvarivanja nastave, jer domaću lektiru prate obimni i detaljni istraživački projekti. Uz pomoć zadataka za istraživačko čitanje i dugoročnijih projekata čitanja, učenici će se pouzdanije pripremati za rad na času, što će pogodovati i ostvarivanju nastavnog principa ekonomičnosti. Proširuju se znanja o književnoteorijskim pojmovima koji su obrađivani u prethodnim razredima i uvode se novi pojmovi. Obrađivani pojmovi dobijaju novi historijski kontekst, a novi pojmovi uvode se kako bi se osnažila receptivna sposobnost. Od 102–111 časova na kojima se tokom godine realizira nastava u srednjim stručnim školama, predlaže se da se na 61 časova obrađuju, utvrđuju i sistematiziraju sadržaji iz književnosti. Neka književna djela iziskivat će jedan čas, a neka dva ili tri, te je nastavnik taj koji predviđa i planira dinamiku rada na časovima obrade, utvrđivanja i sistematizacije gradiva, uključujući u to i različite nivoe obrade (interpretaciju, prikaz i osvrt), kao i povezivanje nastavnih sadržaja iz književnosti sa sadržajem iz jezika. Još jedna preporuka za nastavnika odnosi se na komparativno povezivanje i tumačenje tekstova koji dolaze iz različitih historijskih, kulturnih i žanrovskih okvira. Posebnu pažnju nastavnik bi trebalo da obrati i na osvjetljavanje raznovrsnosti relacija koje se uspostavljaju između kanonskih djela nacionalne i svjetske književnosti i dominantnih savremenih formi umjetničkog izraza i prezentacije (savremeni roman, dramski tekst; film, animirani film, strip, pozorišna predstava, historijsko-obrazovni sadržaji na televiziji i internetu, itd.).

Učenici se upoznaju sa planom, sadržajima predmeta i načinima rada. Učenicima se ukazuje na važnost planskog i blagovremenog pripremanja za časove obrade književnog djela (čitanje i tumačenje književnih djela, korištenje udžbenika, primarnih i sekundarnih izvora za tumačenje književnih djela). Književno djelo uvodi se u nastavu doživljajnim i istraživačkim čitanjem, pripremnim zadacima, istraživačkim i radnim projektima.

Nivoi obrade. Tumačenje književnog djela može se realizirati i planirati za obradu na različitim nivoima (osvrt, prikaz, interpretacija).

Rad na času. Književne pojave, termini i pojmovi obrađuju se posredstvom planiranih književnih djela. U neposrednom radu, uz uvažavanje vodećih metodičkih principa i radnih načela, koriste se odgovarajuće obavještajne, logičke i specijalne (stručne) metode. Metodska adekvatnost i jedinstvo teorijskih i praktičnih postupanja ključni su za uspješnu nastavu književnosti; književnoteorijska znanja se tumače kao pojave u konkretnim umjetničkim djelima, a znanja o njima se razvijaju i usavršavaju.

Razvijanje čitalačkih kompetencija. Učenici se obučavaju za aktivnu primjenu svih vrsta i vidova čitanja (doživljajno, istraživačko, izražajno i interpretativno, glasno čitanje, čitanje s bilješkama, čitanje u sebi), a prije svega za pomno čitanje, čitanje s uživljavanjem i razumijevanjem uz vrednovanje književnog djela.

Stvaralačke aktivnosti povodom tumačenja književnog djela. Pored čitanja, kao prvorazredne stvaralačke aktivnosti, u nastavi se organiziraju i odgovarajuće stvaralačke aktivnosti povodom obrade književnih djela. Posredstvom njih širi se interesiranje učenika za književnost, književna djela i autore, produbljuju se i nadopunjuju čitalačka interesovanja i usavršavaju čitalačke kompetencije. Stvaralačke aktivnosti realizuju se kao usmena produkcija (govorne vježbe, diskusije, razgovori, monolozi, recitovanje i kazivanje), pismena produkcija (pisanje eseja, radova, domaćih zadataka) i kombinirana produkcija (referiranja i prezentacije).

Izborni sadržaji dopunjavaju obavezni dio programa. Nastavnik može da u dogovoru sa učenicima uz obrade književnih djela iz obaveznog programa obradi djela iz izbornog programa.

Vrednovanje napretka učenika je kontinuirano i sistematično. Vrednuje se aktivnost učenika tokom pripremne faze rada i tokom rada na času, učešće u radu prilikom tumačenja djela, učestalost javljanja, kvalitet odgovora, originalnost i argumentiranje stavova, uvažavanje gledišta drugih učenika i drugačijih viđenja, odnos prema radu, sposobnost primjene teorijskih znanja u konkretnim radnim okolnostima. Vrednovanje obuhvata i pismeno izražavanje (domaći zadaci povodom konkretnih književnih djela; godišnje do četiri domaćih zadataka). U svrhu vrednovanja može biti planirano i testiranje, kako bi se stekao neposredan uvid u tekuća znanja učenika.

OBLAST: JEZIČKA KULTURA

Pravopis.

U okviru ove teme učenici treba da prošire znanja iz pravopisa stečena u osnovnoj školi. Posebno obraditi: spojeno i odvojeno pisanje riječi (složenice, polusloženice, sintagme); pravopisne znake; skraćenice i pravopisna rješenja u kucanom tekstu (bjeline/razmaci, štamparski tipovi sloga), pisanje riječi stranog porijekla. Preporučuju se vježbe pisanja različitih vrsta riječi tokom časova obrade i utvrđivanja morfologije u užem smislu. Posebno obratiti pažnju na pisanje glagolskih imenica sa prefiksom ne (kao što je: nepoznavanje), višecifrenih brojeva – osnovnih i rednih, imeničkih i pridjevskih izvedenica izvedenih od brojeva (poput: sedamdesetpetogodišnjica/75-godišnjica), datuma, razlike u pisanju zamjenica sa prijedlogom po (npr.: po nešto/ponešto) i riječcom god (npr.: ko god/kogod), pridjeva, pisanja prijedloga na i u sa zbirnim brojevima: nadvoje (podijeliti), natroje, udvoje, utroje, učetvoro.

(Okvirni broj časova: 4)

Usmeno i pismeno izražavanje

Unapređivanje i oplemenjivanje kulture govora i pisanja spada u temeljne vrijednosti izučavanja Bosanskog jezika i književnosti. Razvijanje ove ključne kompetencije ugrađeno je u sve oblasti i daje mogućnost nastavniku da, koristeći različite metode i tehnike, uvježbava govor i pisanje. Preporučuje se uvođenje eseja i upoznavanje učenika sa osnovnim odlikama. Program za drugi razred srednjih stručnih škola u oblasti Jezička kultura organiziran je tako da podrazumijeva četiri vještine: pisanje i govor (kao produktivne) i slušanje i čitanje (kao receptivne). Priprema za izradu pismene zadaće, sama izrada i ispravka pismene zadaće podrazumijevaju ukupno 16 časova, po četiri za svaki pismeni. Priprema za izradu pismene zadaće je kontinuirana djelatnost i ne ograničava se samo na jedan čas (prije izrade pismene zadaće). Preporučuje se, prilikom izrade pismene zadaće, korišćenje latiničnog pisma, dok se ćiriliica može koristiti kao pismo prilikom pisanja ispravke. Vještina čitanja s razumijevanjem podrazumijeva čitanje književnih i ostalih tipova tekstova uz prepoznavanje eksplicitnih i implicitno datih informacija u tim tekstovima i otkrivanja uzročno-posljedičnih veza među elementima sadržaja. Realizacija nastave i učenja jezika i jezičke kulture ostvaruje se u predmetnom jedinstvu sa nastavom književnosti. Prilikom obrade sadržaja iz jezika preporučuje se: – uočavanje jezičkih pojava u odgovarajućim primjerima uz oslanjanje i na jezičko osjećanje učenika; – primjena gramatičkih pravila; – uvježbavanje; – korištenje tabela; – izrađivanje crteža, shema, grafikona; – navikavanje i podsticanje učenika da koriste odgovarajuću kvalitetnu literaturu, jezičke priručnike, rječnike, leksikone, pojmovnike.

(Okvirni broj časova: 16)

III. PRAĆENJE I VREDNOVANJE NASTAVE I UČENJA

Pored standardnog, sumativnog vrednovanja koje još uvijek dominira u našem sistemu obrazovanja (procjenjuje znanje učenika na kraju jedne programske cjeline i sprovodi se standardiziranim mjernim instrumentima – pismenim i usmenim provjerama znanja, esejima, testovima, što za posljedicu ima kampanjsko učenje orijentirano na ocjenu), savremeni pristup nastavi pretpostavlja formativno vrednovanje –procjenu znanja tokom savladavanja programa i sticanja odgovarajuće kompetencije. Rezultat ovakvog vrednovanja daje povratnu informaciju i učeniku i nastavniku o tome koje kompetencije su dobro savladane, a koje ne, kao i o efikasnosti odgovarajućih metoda koje je nastavnik primijenio za ostvarivanje cilja. Formativno mjerenje podrazumijeva prikupljanje podataka o učeničkim postignućima, a najčešće tehnike su: realizacija praktičnih zadataka, promatranje i bilježenje učenikovih aktivnosti tokom nastave, neposredna komunikacija između učenika i nastavnika, registar za svakog učenika (mapa napredovanja) itd. Rezultati formativnog vrednovanja na kraju nastavnog ciklusa treba da budu iskazana i sumativno – brojčanom ocjenom. Ovakva ocjena ima smisla ako su u njoj sadržana sva postignuća učenika, redovno praćena i objektivno i profesionalno bilježena. Rad svakog nastavnika sastoji se od planiranja, ostvarivanja i praćenja i vrednovanja. Važno je da nastavnik kontinuirano prati i vrednuje, osim postignuća učenika, i proces nastave i učenja, kao i sebe i sopstveni rad. Sve što se pokaže dobrim i korisnim nastavnik će koristiti i dalje u svojoj nastavnoj praksi, a sve što se pokaže kao nedovoljno efikasnim i efektivnim trebalo bi unaprijediti.

Denumirea disciplinei

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Clasa

a II-a

Fondul anual de ore

108 ore

DOMENIUL / TEMA

SCOPUL

FINALITĂŢI:

La sfârşitul anului şcolar, elevul va fi capabil:

CONŢINUTURI RECOMANDATE PE TEME/DOMENII

INDICAȚII PENTRU REALIZAREA DIDACTICO-METODICĂ A PROGRAMEI

LITERATURA

Barocul, clasicismul, iluminismul

●Familiarizarea elevilor cu tendințele culturale, spirituale și de gândire europene din secolele XVII și XVIII și influențele lor asupra literaturii române

● să precizeze și să explice circumstanțele sociale și istorice în care se va dezvolta literatura și cultura română;

● să determine ideile iluministe și clasiciste a francezilor și să înțeleagă semnificația lor asupra culturii române;

● să facă o paralelă în tratarea acelorași motive în literatura europeană și română;

● să afirme caracteristicile personajelor din operele prelucrate și ia atitudine față de acțiunile lor

● Clasicismul și iluminismul; principalii reprezentanți în literatura română și cea europeană;

● Școala Ardeleană și rolul ei în cultura și literatura română;

● Gheorghe Șincai: Elementa linguae daco-romanae, sive Valachicae;

● Petru Maior: Dizertație pentru începutul limbii Române;

● Ion Budai Deleanu: Țiganiada (fragment);

● Molière: Avarul;

● Cei mai importanți scriitori sârbi ai clasicismului;

●Jovan Sterija Popović: Avarul

● La începutul fiecărui domeniu/temă elevilor li se prezintă scopul și finalitățile predării / învățării, planul de lucru și modalitățile de evaluare

Spațiul de realizare

Predarea și învățarea limbii și literaturii române se realizează în săli de clasă și cabinete specializate pentru această disciplină

Recomandări privind realizarea predării și învățării

Posibilitatea de a viziona o adaptare cinematografică a unora dintre operele literaturii realiste române și europene

Monitorizare și evaluare

Evaluarea progresului elevilor se realizează prin:

urmărirea modului de realizare a finalităților

teste de verificare a cunoștințelor

Numărul aproximativ de ore pe teme/domenii

● Barocul, clasicismul, iluminismul (12 оre)

● Clasicii literaturii române (9 ore)

● Romantismul (23 ore)

● Realismul (22 ore)

● Morfologia (11 ore)

● Ortografia (7 ore)

● Comunicarea orală și scrisă (24 ore).

LITERATURA

Clasicii literaturii române

● Cunoașterea și studierea diversității tematice, stilistice și de viziune în opera marilor clasici români

● să numească autorii și operele acestora;

● să evidențieze caracteristicile, particularitățile și circumstanțele care au avut o influență marcabilă asupra operelor marilor clasici;

● să sesiseze importanța școlilor din țările vecine, a traducerilor și a influenței culturii și literaturii universale asupra marilor clasici români

● „Junimea” și rolul ei în cultura românească;

● Mihai Eminescu: proză și poezii (Singurătate, Mai am un singur dor, Pe aceeași ulicioară, Glossă, Împărat și proletar, Scrisoarea a III-a, Geniu pustiu);

● Ion Creangă: Amintiri din copilărie, Popa Duhu, Moș Ion Roată și Unirea;

● Ion Luca Caragiale: Bubico, Cănuță om sucit, O scrisoare pierdută, 1 Aprilie;

● Ioan Slavici: Moara cu noroc

LITERATURA

Romantismul

●Familiarizarea cu evoluția, trăsăturile, temele și motivele specifice romantismului, reprezentanți și opere ale literaturii europene și românești

● să explice influența romantismului asupra formării unei identități naționale comune;

● să compună o diagramă cu cei mai importanți reprezentanți ai romantismului, să precizeze operele și caracteristicile acestora;

● să compare caracteristicile stilistice ale romantismului european, cu accent pe cel sârbesc și român;

● să interpreteze lumea artistică și procedurile creative în structura operelor prelucrate

Romantismul în Europa și în spațiul literar româno-sârb (concepții, trăsături, semnificații, reprezentanți);

● Alexander Sergheevici Pușkin: Eugen Onegin; Țiganii;

● Edgar Allan Poe: Corbul; Masca Morții Roșii,

● Mary Shelley: Frankestein;

● Laza Kostić: Santa Maria della Salute;

● Heinrich Heine: Lorelai;

● Importanța anului 1847 (perioada pașoptistă);

● Grigore Alexandrescu: Umbra lui Mircea. La Cozia, Toporul și pădurea;

● Vasile Alecsandri: Despot-Vodă;

● Mihai Eminescu:Luceafărul;

● Vasile Cârlova: Ruinele Târgoviștei;

● Titu Maiorescu: Beția cuvintelor, O cercetare critică asupra poeziei românești; revista Convorbiri literare și ziarul Cotidianul;

● Constantin Dobrogeanu Gherea: Reacții antijunimiste.

LITERATURA

Realismul

Cunoașterea cu trăsăturile realismului, reprezentanții și cele mai de seamă opere ale literaturii realiste europene și românești

● să determine diferențele și asemănările romantismului și realismului comparându-le și ilustrând trăsăturile literare ale operelor care aparțin realismului;

● să interpreteze și evalueze caracteristicile personajelor principale, a eroilor în operele realiste cu accentul pe soarta geniului, al identității și a identificării sociale;

● să analizeze și să compare specificul operelor literare apartenente a diferitelor curente literare

Caracteristicile și valorile literaturii realiste, tendințe și reprezentanții realismului european și românesc;

● Honore de Balzac: Moș Goriot;

Nikolai Gogol: Șinelul, Revizorul;

● Lev Tolstoi: Anna Karenina;

● Branislav Nušić: Familia îndoliată;

Nicolae Filimon: Ciocoii vechi și noi;

● Duiliu Zamfirescu: Viața la țară, Tănase Scatiu;

● Barbu Ștefănescu Delavrancea: Hagi-Tudose, Apus de soare;

● Ion Luca Caragiale: O făclie de Paști;

● Bogdan Petriceicu Hașdeu: Răzvan și Vidra

LIMBA

Morfologia

● Extinderea cunoștințelor dobândite în școala generală despre părțile de vorbire (definiții, clasificare, rolul)

● să recunoască apartenența cuvintelor la diferite categorii morfologice;

● să formeze familii de cuvinte;

● să utilizeze în exprimarea orală și scrisă formele cuvintelor în conformitate cu norma lingvistică

● Noțiunea de morfem și relația dintre morfemă și cuvânt;

● Părțile de vorbire flexibile și neflexibile;

● Substantivul (clasificarea gramaticală după fel, număr și gen, divizarea după categoriile gramaticale în singularia și pluralia tantum);

● Adjectivul (clasificarea adjectivelor după fel și gradul de comparație);

● Pronumele (formele personale și nepersonale, pronumele care pot deveni adjective pronominale);

● Numeralul (clasificarea numeralului);

● Verbul (clasificarea verbului după fel, categorii gramaticale: conjugarea, diateza, persoană și număr, mod);

● Articolul;

● Adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția.

CULTURA EXPRIMĂRII

Ortografia

● Capabilitatea elevilor să scrie în conformitate cu normele ortografice

● să aplice o ortografie corectă în special referitoare la scrierea abrevierilor;

● să găsească soluții tipografice și ortografice de bază legate de un text diferit (spațiul, litere majuscule, liniuța de unire, despărțirea în silabe)

Clasificarea abrevierilor din diverse puncte de vedere: după natura lor pur grafică sau/și orală; după aria, gradul și restricțiile de folosire; după caracterul lor național sau internațional, de unde și concordanța sau neconcordanța cu cuvântul reprezentat și folosirea unor litere din alte alfabete; după sensul sau valoarea lor; după categoriile lingvistice ale bazelor abreviate; după felul abrevierii; după mecanismul de obținere a abrevierii; după accesibilitatea abrevierii;

Problemele de corectitudine pe care le pun abrevierile: modul lor de realizare, existența unor variante de structură, scrierea, pronunțarea, condițiile de întrebuințare

CULTURA EXPRIMĂRII

Comunicarea orală și scrisă

● Capacitatea elevilor să aplice cunoștințele teoretice de gramatică și ortografie în exprimarea orală și scrisă în conformitate cu normele ortografice, să utilizeze diferite forme de vorbire și stiluri funcționale

● să exprime reflecții și o atitudine critică față de problemelе și fenomenelе în textele literare și în viața de zi cu zi;

● să citească și scrie corect folosind toate stilurile funcționale;

● să explice importanța și necesitatea exprimării literare oral și în scris

● Exerciții lexicale și stilistice;

Lucrări scrise școlare (4*2+2);

● Caracteristicile stilului publicistic;

● Articolul, cronica, reportajul, foiletonul, interviul, știrea, anunțul publicitar și alte forme de exprimare publicistică;

● Caracteristicile stilului științific

Termeni-cheie ai conţinutului: Barocul, clasicismul, iluminismul, clasicii literaturii române, romantismul, realismul, morfología, ortografia, comunicarea orală și scrisă.

Denumirea disciplinei

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Clasa

a III-a

Fondul anual de ore

105 ore

DOMENIUL / TEMA

SCOPUL

FINALITĂŢI:

La sfârşitul anului şcolar, elevul va fi capabil:

CONŢINUTURI RECOMANDATE PE TEME/DOMENII

INDICAȚII PENTRU REALIZAREA DIDACTICO-METODICĂ A PROGRAMEI

LITERATURA

Literatura română și universală la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea

●Familiarizarea elevilor cu trăsăturile de bază ale curentelor literare, cei mai de seamă reprezentanți și opere literare ale perioadei antebelice

● să justifice manifestarea paralelă a tendințelor, direcțiilor și curentelor literare în dezvoltarea culturii și a operelor scriitorilor;

● să recunoască influența parnasianismului și a simbolismului francez în dezvoltarea literaturii române moderne;

● să recunoască etapele dezvoltării simbolismului românesc;

să înțeleagă interferența curentelor literare în cadrul operelor aceluiași autor;

● să aprecieze interesul poeților

români pentru anumite specii ale poeziei lirice (formă fixă)

● Modernismul în literatura europeană și română. Caracteristicile simbolismului

● Alexandru Macedonski: Noapte de mai, Rondelul apei din grădina japonezului; revista Literatorul;

● Alexandru Vlahuță: Sonet;

● Șt. O. Iosif: Adio, E mult de-atunci;

● Octavian Goga: Oltul, Plugarul, De mult, Asfințitul, Stejarul; revista literară Luceafărul;

● George Coșbuc: Mama, El-Zorab, Cântecul fusului, Chindia, Vara;

● Garabet Ibrăileanu: Adela; revista literară Viața românească;

● Charles Boudelaire: Albatrosul și/sau o poezie din Tablouri pariziene ;

● Dimitrie Anghel: În grădină;

● Anton Pavlovici Cehov: Unchiul Vanea;

● Borislav Stanković: Sânge tulburat.

● La începutul fiecărui domeniu/temă elevilor li se prezintă scopul și finalitățile predării / învățării, planul de lucru și modalitățile de evaluare

Spațiul de realizare

Predarea și învățarea limbii și literaturii române se realizează în săli de clasă și cabinete specializate pentru această disciplină

Recomandări privind realizarea predării și învățării

Monitorizare și evaluare

Evaluarea progresului elevilor se realizează prin:

urmărirea modului de realizare a finalităților

teste de verificare a cunoștințelor

Numărul aproximativ de ore pe teme/domenii

● Literatura română și universală la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (30 ore)

● Literatura interbelică (32 оre)

● Formarea cuvintelor în limba română (6 ore)

● Lexicologia (10 ore)

● Ortografia (6 ore)

● Comunicarea orală și scrisă (21 ore)

LITERATURA

Literatura interbelică

●Familiarizarea elevilor cu caracteristicile literaturii interbelice, cei mai de seamă reprezentanți și opere literare ale perioadei interbelice

● să interpreteze importanța lovinesciană în apariția modernismului românesc;

● să cerceteze reperele avangardei, existențialiste în literatura și cultura românească;

● să descopere în epocă cele doua orientări opuse dar complementare: tradiționalism-modernism;

● să cerceteze influența literaturii universale asupra dezvoltării prozei interbelice;

● să prezinte caracteristici despre modul în care tema și viziunea despre lume sunt reflectate în operele literare

● Literatura europeană între cele două războaie mondiale.

● Serghei Alexandrovici Esenin: Scumpa mea te-așează lângă mine, Nemeții de zăpadă se spulberă pe vale;

● Vladimir Maiakovski: Așa e și cu mine, Norul cu pantaloni;

Rainer Maria Rilke: Dintr-un april, Carta imaginilor, Amintire, Ceaslov, Scrisori către un tânăr poet;

● Federico Garcia Lorca Nunta însângerată, Cântec;

● Ivo Andrić – E un pod pe Drina;

Literatura română interbelică

● George Bacovia: Decor, Moină, Note de primăvară, Gri, Marș funebru, Tablou de iarnă, Liceu;

● Tudor Arghezi: Testament, Binecuvântare, Cina, Cuvinte potrivite;

● Ion Minulescu: Romanța celor trei corăbii, Romanța celor trei romanțe, Romanță negativă, Romanța cheii;

● George Topârceanu: Rapsodii de primăvară, Balada unui greier mic; ● Vasile Voiculescu: sărit de lună, L-am lăsat de-a trecut ;

● Lucian Blaga: La curțile dorului, Dați-mi un trup voi munților, Munți și nori, Scrisoare, Eu un strivesc corola de minuni a lumii;

Ion Barbu – Copacul, Oul dogmatic, Munții, După melci;

● Liviu Rebreanu: Răscoala ;

Mihail Sadoveanu: Frații Jderi , Hanu-Ancuței, Județ al sărmanilor;

Panait Istrati: Ciulinii Bărăganului;

Lucian Blaga: Meșterul Manole;

● Camil Petrescu: Pădurea spânzuraților, Jocul ielelor;

● Tristan Tzara: Insomnie;

● Adrian Maniu: Poveste tăinuită;

Ion Pillat – dăcini, În vie, Ochelarii bunicii; B. Fundoianu – Cântece simple

LIMBA

Formarea cuvintelor în limba română

●Sistematizarea cunoștințelor despre modalitățile de bază ale formării cuvintelor

● să determine cele mai

importante mijloce de îmbogățire a vocabularului prin derivare, compunere sau conversiune;

● să aplice modele deja existente în formarea cuvintelor noi;

● să identifice rădăcina cuvântului

și să recunoască folosirea sufixelor, prefixelor și a infixelor prin exemple mai simple

● Cuvintele simple sau compuse, morfeme, elemente de îmbinare, afixe (prefixe, sufixe, infixe);

● Îmbogățirea vocabularului

● Procedeele interne de formarea cuvintelor în limba română: derivarea, compunerea, conversiunea;

● Derivarea, tipuri de derivare (sufixarea, prefixarea, derivarea parasintetică, derivarea regresivă);

● Compunerea;

● Conversiunea. Schimbarea valorii sau clasei morfologice

LIMBA

Lexicologia

● Introducerea elevilor în elementele de bază ale lexicologiei

să recunoască și să determine valoarea semantică a unui lexem;

● să cunoască cele mai importante dicţionare ale limbii române şi să ştie să le folosească;

● să facă diferenţa între lexicul oficial şi cel neoficial şi să le folosească în situaţii adecvate;

● să cunoască sensul cuvintelor de bază;

● să cunoască raportul dintre cuvinte (de sinonimie, antonimie, omonimie)

● Lexicologia (structura lexicală a limbii, modalităţile de cercetare a sistemului lexical, tipurile de lexicologie, ramificaţiile lexicologiei, frazeologia, lexicografia).;

● Lexicografia (dicționare ale limbii române, tipuri de dicționare);

● Polisemia și omonimia;

● Sinonimia și antonimia;

● Clasificarea vocabularului prin termeni de origine (cuvinte populare, împrumuturi, cuvinte slavone) și sfera de utilizare (istorisme, arhaisme, neologisme), precum și extinderea cunoștințelor despre vocabularul român nonliterar (dialectisme, regionalisme, jargon și vulgarisme);

● Frazeologismele și utilizarea lor în diferite stiluri funcționale

CULTURA EXPRIMĂRII

Ortografia

● Capabilitatea elevilor să aplice cunoștințele de limbă și ortografie în conformitate cu norma lingvistică

● ● să aplice corect regulile de despărțire a cuvintelor în silabe și la capăt de rând –cratima);

● să aplice reguli de ortografie în scrierea cuvintelor compuse;

● să realizeze o prescurtare, o reducere în lungime sau în conținut a unui cuvânt sau a unei expresii comune, des folosite;

● Despărțirea cuvintelor în silabe și la capăt de rând (despărțirea după pronunțare, despărțirea după structură);

● Reguli de scriere corectă la sfârșit de rând a abrevierilor scrise legat, a numelor proprii de persoane și a numeralelor ordinale;

● Scrierea cuvintelor compuse în limba română (scrierea despărțită a cuvintelor, scrierea cuvintelor cu cratimă – liniuță de unire, scrierea într-un cuvânt);

CULTURA EXPRIMĂRII

Comunicarea orală și scrisă

Instruirea elevilor să aplice cunoștințele teoretice de gramatică și ortografie în exprimarea orală și scrisă

● să prezinte o opinie, să folosească în dezbatere argumente și concluzii;

● să evalueaze valorile generale și proprii în exprimarea orală și scrisă;

● să scrie compuneri, esee din limbă și literatură folosind principiile normative, ortografice și lingvistice

Exerciții lexicale;

● Exerciții de stilistică;

● Exerciții de vorbire;

● Lucrări scrise școlare (4*2+2)

Termeni-cheie ai conţinutului: Literatura antebelică, literatura interbelică, formarea cuvintelor în limba română, lexicología, ortografía.

Denumirea disciplinei

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Clasa

a IV-a

Fondul anual de ore

93 ore

DOMENIUL / TEMA

SCOPUL

FINALITĂŢI:

La sfârşitul anului şcolar, elevul va fi capabil:

CONŢINUTURI RECOMANDATE PE TEME/DOMENII

INDICAȚII PENTRU REALIZAREA DIDACTICO-METODICĂ A PROGRAMEI

LITERATURA

Poezia contemporană

●Familiarizarea elevilor cu istoria și caracteristicile poeziei contemporane, autorii și operele literare din Programa școlară obligatorie

● să enumere trăsăturile poeziei contemporane;

● să interpreteze opere literare poetice, prezentând experiențe, observații și explicații despre ele;

● să tragă o concluzie despre caracteristicile limbajului poetic, motivele și formele din poeziile prelucrate

● Caracteristicile poeziei contemporane

● Selecție din lirica universală a secolului XX (Jacques Prevert, Marina Cvetaeva, Boris Pasternak, Iosif Brodski);

● Mircea Dinescu: Hau Hau;

● Nicolae Labiș: Sunt spiritul adâncurilor, Moartea căprioarei;

● Nichita Stănescu: O călătorie în zori din volumul Sensul iubirii, Leoaică tânără, iubirea din volumul O viziune a sentimentelor, Evocare din volumul Operele imperfecte, Belgradul în cinci prieteni (la alegere);

● Ștefan Augustin Doinaș: Mistrețul cu colți de argint, revista Albatros;

● Ana Blandiana: Dealuri;

Marin Sorescu: Shakespeare;

Vasko Popa, Ioan Flora, Desnka Maksimović, Radu Flora, Slavco Almăjan, Florica Ștefan și Petru Cârdu (la alegere)

● La începutul fiecărui domeniu/temă elevilor li se prezintă scopul și finalitățile predării / învățării, planul de lucru și modalitățile de evaluare

Spațiul de realizare

Predarea și învățarea limbii și literaturii române se realizează în săli de clasă și cabinete specializate pentru această disciplină

Recomandări privind realizarea predării și învățării

Caracterul sincretic al unei opere literare (posibilitatea de a prelucra drama contemporană prin conectarea cu alte medii

– textul dramatic ca piesă de teatru, radio sau TV dramă).

Monitorizare și evaluare

Evaluarea progresului elevilor se realizează prin:

urmărirea modului de realizare a finalităților

teste de verificare a cunoștințelor

Numărul aproximativ de ore pe teme/domenii

● Poezia contemporană (18 ore)

● Proza contemporană (27 ore)

● Drama contemporană (14 ore)

● Sintaxa (8 ore)

● Ortografia (6 ore)

● Comunicarea orală și scrisă (20 ore).

LITERATURA

Proza contemporană

●Familiarizarea elevilor cu noțiunile literar-teoretice, specificul prozei contemporane, reprezentanții și operele literare din Programa școlară obligatorie

● să numească diferite tipuri de proză și procedee narative;

să interpreteze opera în conformitate cu caracteristicile sale de gen;

● să integreze experiența personală în timp ce citește și interpretează opera literară;

● să aprecieze opera literară prezentând argumente;

● să interpreteze operele literare, prezentând observațiile și impresiile, precum și propria opinie despre ele

● Structura operelor literar-artistice în proză și tipologia romanelor

● Marin Preda: Moromeții, Cel mai iubit dintre pământeni;

● Fănuș Neagu: Acasă;

● Eugen Barbu: Groapa;

● Mircea Eliade: Maitreyi;

● Geo Bogza: Cartea Oltului;

● Panait Istrati: Chira Chiralina;

● Sorin Titel: Femeie, iată fiul tău!

Ernest Hemingway: Bătrânul și marea;

● Albert Camus: Străinul; Mitul lui Sisif. Eseu despre absurd (fragment)

● Ivo Andrić: Curtea blestemată ;

● Mircea Nedelciu: Zmeura de câmpie;

● Mircea Cărtărescu: Levantul;

● Mihai Avramescu: Tinerețe frântă

● Critica literară

● Johan Huizinga, Homo ludens (fragment)

● Nicolae Manolescu, Arca lui Noe: eseu despre romanul românesc (fragment).

LITERATURA

Drama contemporană

●Familiarizarea elevilor cu trăsăturile de bază ale dramei contemporane, reprezentanții și operele dramatice din Programa școlară obligatorie

● să observe diferența dintre drama tradițională și cea contemporană;

● să compare un text literar dramatic cu alte forme de interpretare a acestuia;

● să enunțe impresii și observații personale despre opera literară dramatică

● Caracteristicile dramei contemporane

● Samuel Beckett : Așteptându-l pe Godot (fragment);

● Marin Sorescu: Iona;

● Eugen Ionescu: Cântăreața cheală;

● Eugen Lovinescu: Moartea unui artist;

● J. P. Sartre: Muștele;

● Matei Vișniec: Caii la fereastră ;

● Dušan Kovačević: Spionul balcanic

LIMBA

Sintaxa

●Sistematizarea cunoștințelor din sintaxă

● să distingă semnificațiile și funcțiile de bază ale cazului;

să distingă toate tipurile de propoziții independente și să recunoască propoziții independente speciale;

● să distingă relațiile dintre cuvinte, sintagme și propoziții;

● să recunoască diferite tipuri de propoziții coordonate și subordonate;

să folosească corect și să recunoască modurile personale și nepersonale ale verbului

● Unități sintactice (1. propoziția și fraza, 2. partea de propoziție, propoziția și fraza, 3. partea de propoziție, sintagma, propoziția sau fraza);

● Propoziția unitate de bază a sintaxei (definiții, criterii de clasificare);

● Cazurile și funcțiile sintactice. Formele și construcțiile cauzale ale substantivului – declinarea;

● Congruența. Sintaxa formelor verbale;

● Relații sintactice (tipuri de relații sintactice: relația de dependență, relația de nondependență sau de coordonare, relația de echivalență sau apozitivă);

● Construcții sintactice paralele. Noțiunea de relație sintactică paralelă. Tipuri de construcții sintactice paralele.

CULTURA EXPRIMĂRII

Ortografia

● Capabilitatea elevilor să aplice cunoștințele de limbă și ortografie în conformitate cu norma lingvistică

● să utilizeze corect semne de punctuație (punct, virgulă, punct și virgulă, semnul întrebării, semnul exclamării, două puncte, trei puncte, liniuță, paranteză, ghilimele)

● Utilizarea corectă a semnelor de punctuație (punct, virgulă, punct și virgulă, semnul întrebării, semnul exclamarii, două puncte, trei puncte, liniuțe, paranteze, ghilimele) în scriere.

● Posibilitățile și limitările combinării semnelor de punctuație (folosirea corectă a semnelor de punctuație în cazul abrevierilor);

● Corelația cu conținutul didactic din limbă –ortografia corectă în cazul predării propozițiilor subordonate și relațiilor dintre ele;

● Corelația cu conținutul didactic din stilistică – folosirea corectă a parantezelor, notelor de subsol, diferențelor de scriere cu linie și cu liniuță în stilul funcțional științific

CULTURA EXPRIMĂRII

Comunicarea orală și scrisă

Perfecționarea culturii exprimării și cultivarea interesului pentru monitorizarea conținuturilor culturale și a atitudinii critice față de acestea, precum și instruirea pentru operaționaliza-rea stilurilor funcționale

● să vorbescă în fața unui public mai mare pe teme din limbă, literatură și cultură;

● să scrie un eseu cu subiect din limbă și literatură, respectând principiile ortografiei și normelor lingvistice

● să alcătuiască o biografie, o cerere, o plângere

● exerciții lexicale;

● redactare a eseurilor;

● exerciții de vorbire;

●lucrări scrise școlare (4*2+2);

● Stilul funcțional administrativ (scrierea unei cereri, plângeri, biografii)

Termeni-cheie ai conţinutului: literatura contemporană, sintaxa, ortografía.

LIMBA ROMÂNĂ CU ELEMENTE ALE CULTURII NAȚIONALE PENTRU ȘCOALA MEDIE

Clasa: a II-a

Numărul săptămânal de ore : 2 ore săptămânal

Fond de ore anual : 74 de ore

Scopul predării Limbii române cu elemente ale culturii naționale este extinderea și aprofundarea cunoștințelor limbii române prin diferite exerciții stilistice și semantice, îmbogățirea suplimentară a vocabularului, îmbogățirea vorbirii cotidiene cu noi cuvinte și construcții ; îmbunătățirea limbajului și alfabetizarea funcțională; extinderea cunoștințelor despre limba română și literatura universală, dezvoltând interesul conform cărților și lecturii; introducerea în noi genuri literare și epoci literare; extinderea cunoștințelor despre obiceiurile poporului român și îndrumarea elevilor spre libertate, creativitate și culturalitate; favorizarea multiculturalismului și toleranței.

FINALITĂȚI

La sfârșitul anului școlar elevul va fi pregătit:

DOMENIUL/TEMA

CONȚINUTURILE

-să lămurească condițiile istorico-sociale în care s-a dezvoltat limba literară;

‒să deosebească etapele și influențele suferite;

‒să recunoască importanța diferitelor dialecte, graiuri și subdialecte;

-să citească și scrie corect folosind toate stilurile funcționale;

-să explice importanța și necesitatea exprimării literare oral și în scris;

‒să înțeleagă diferența dintre ortografia etimologică și cea fonologică;

-să opereze cu mijloacele de expresie literară;

-formeze familii de cuvinte;

-să recunoască apartenența cuvintelor la diferite categorii morfologice;

-să stabilească regulile privind despărțirea cuvintelor în silabe;

-să stabilească regulile despre scrierea prescurtărilor;

-să cunoască primele dicționare, manuale , precum și primele școli în limba română;

Limbă

-Conținut gramatical din clasa anterioară (repetare și exersare pe un vocabular familiar și nou);

Stilurile funcționale (individual, administrativ și publicistic);

Morfologia

-Elevii trebuie să cunoască și să explice noțiunea de morfem și relația dintre morfem și cuvânt;

-Clasificarea părților de vorbire flexibile:substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul;

neflexibile: articolul, adverbul, prepoziția și interjecția;

Elevul trebuie să facă cunoștință cu:

– dicționarele românești de-a lungul istoriei;

– primele ziare în limba română;

– primele manuale scrise în limba română și primele școli;

-Scrierea corectă a prescurtărilor;

-să cunoască noi genuri literare;

-să– și dezvolte competența pentru citirea lecturii;

-să însușească interpretarea unei opere literare;

-să își dezvolte gustul pentru estetic;

-să precizeze și să explice circumstanțele sociale și istorice în care se va dezvolta literatura și cultura română;

-să determine ideile iluministe și clasiciste a francezilor și să înțeleagă semnificația lor asupra culturii române;

-să explice influența romantismului asupra formării unei identități naționale comune;

-să determine diferențele și asămănările romantismului și realismului comparându-le și ilustrând tresăturile literare ale operelor care aparțin realismului :

-să interpreteze și evalueze caracteristicile personajelor principale, a eroilor în operele realiste cu accentul pe soarta geniului, al identității și a identificării sociale;

-să analizeze și să compare specificul operelor literare apartenente a diferitelor curente literare;

Literatură

Iluminismul în literatura română

-Iluminismul în literatura română– trăsături;

-Rolul Școalii Ardeleane în cultura noastră și reprezentanții ei (Samuil Micu-Klain, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai Deleanu,Țiganiada -citirea fragmentelor din operele literare);

Marii clasici ai literaturii române

-Clasicismul în literatura română – trăsături;

-Junimea-situațiile politice și sociale caracteristice pentru aceea perioadă, persoană reprezentativă Titu Maiorescu;

Mihai Eminescu-viața și opera, proză și poezii ( Luceafărul-fragment, Floare albastră, Geniu pustiu(fragment));

Ion Creangă-viața și opera, proză ( Moș Ion Roată și Unirea, Amintiri din copilărie-două capitole la alegere);

Ion Luca Caragiale-viața și opera, proză ( O scrisoare pierdută-fragment, Cănuță om sucit);

Ioan Slavici -viața și opera, proză ( Moara cu noroc – fragment, Mara-fragment);

Romantismul în literatura română

-Romantismul în literatura română – trăsături;

-Vasile Alexandri, viața și opera, legendă istorică în versuri – Despot-Vodă (fragment);

-Mihai Eminescu, poezie– Înger și demon (fragment);

-Vasile Cârlova, poezie– Ruinurile Târgoviștii;

Realismul românesc și european

-Realismul în literatura română și europeană – trăsături;

-Honore de Balzac, Moș Goriot,(fragment);

-Duiliu Zamfirescu, Viața la țară (fragment);

– Barbu Ștefănescu Delavrancea, Hagi Tudose (fragment);

-prin versuri învățate, texte dramatice și în proză, să continuă să efectueze exerciții stilistice de vorbire, observând accentul și construcția propoziției;

-să învețe tehnici noi în scrierea prozei și poeziei ( cronologie, descrierea, narațiune la persoana întâi și a treia);

– să scrie compuneri și esee pe parcursul anului în care să-și exprime sentimentele, descrierea, monologul interior;

-să aplice o ortografie corectă în special referitoare la scrierea abrevierilor;

-să găsească soluții tipografice și ortografice de bază legate de un text diferit (spațiul, litere majuscule, liniuța de unire, despărțirea în silabe);

-să prezinte în mod clar și precis o carte și să o plaseze într-o bibliotecă;

-să participe la convorbiri publice pe teme din limbă și literatură;

-să știe să-și conceapă și formeze propriul discurs într-o anumită situație aplicând limbajul literar;

Cultura exprimării

Exprimare orală

-respecta ordinea cuvintelor din propoziție în limba română;

– exerciții de vorbire stilistică, dramatizări, discuții;

– converzație despre sentimente, experiențe, călătorii, oameni, amintiri;

-conversație informativă ( restrospectiva anului anterior);

– discuții formale;

-scrierea interviuurilor;

– intonație, dialog;

Exprimare în scris

-subiecte (viața și mediul cotidian al elevului, interesul personal, evenimentele curente și diverse aspecte din contextul socio-cultural);

– tipurile de text și lungimea textului (texte formale și neformale, texte narative etc.);

– vocabular și funcții comunicative (capacitatea elevilor de a realiza diferite aspecte funcționale, cum ar fi descrierea persoanelor și evenimentelor în contexte diferite de timp, de a-și exprima recunoștința, de a-și cere scuze,de a mulțumi, de a felicita și altele în diferite domenii cum ar fi în privat, public și educațional).

-să își extindă cunoștințele despre obiceiurile populare românești;

Elemente ale culturii naționale

Obiceiuri populare

– Obiceiuri legate de nunți și botezuri;

-Obiceiuri legate de viața socială;

– Obiceiuri de iarnă legate de Crăciun,Sf.Nicolae,Bobotează, Sf.Ion,Anul Nou;

-Ziua lui Mihai Eminescu

-Mărțișor;

-Obiceiuri de Paște;

– Obiceiuri legate de vară și de Rusalii;

Cuvinte cheie:

discursul liber, literatura, etnologia și istoria, cultura exprimării.

LITERATURA( texte la alegere)

1. Dicționar de limba română contemporană, Aurelia Ulici, Aramis, 2017

2. Dicționar explicativ al limbii române, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan, Alexandru Roseti, 2016

3. Mihai Eminescu (Singurătatea, Mai am un singur dor, Glossa, Luceafărul)

4. Ion Creangă, Popa Duhu

5. Ion Luca Caragiale (Bubico, Lanțul slăbiciunilor)

6. Ioan Slavici, Puișorii

7. Laza Kostić, Santa Maria della Salute

8. Heinrich Heine, Lorelai

9. Alexander Sergheevici Pușkin, Eugene Oneghin

10. Lev Tolstoi, Anna Karenina

11. Branislav Nušić, Familia îndoliată

12. Barbu Ștefănescu Delavrancea, Apus de soare

NOTĂ – pe lângă literatura recomandată, profesorul alege literatura care să îndeplinească obiectivele și sarcinile stabilite de acest program.

INSTRUCŢII PENTRU REALIZAREA DIDACTICO– METODICĂ A PROGRAMEI ŞCOLARE

I. PLANIFICAREA PREDĂRII ŞI ÎNVĂŢĂRII

Planul și programa pentru Limba română cu elemente ale culturii naționale de clasa а doua a școlilor medii este realizată în mai multe etape clar definite.Predarea şi învăţarea limbii române cu elemente ale culturii naționale trebuie să contribuie la dezvoltarea spiritului creativ şi de cercetare, la dezvoltarea cunoștințelor, valorilor şi abilităţilor funcţionale ale elevilor pentru a le putea folosi în educaţia lor ulterioară, în activitatea profesională şi în viaţa de zi cu zi; la formarea conştiinţei de păstrare a patrimoniului cultural, naţional şi mondial; să fie capabili pentru o viaţă într-o societate multiculturală; să însuşească competenţele generale şi interdisciplinare relevante pentru participarea activă în comunitate şi învăţare pe tot parcursul vieţii.

Programa orientată spre finalități oferă profesorului mai multă libertate în crearea și proiectarea predării și învățării. Rolul profesorului este de a contextualiza acest program dat la nevoile unei clase specifice, având în vedere: compoziția clasei și caracteristicile elevilor; manuale și alte materiale didactice care vor fi utilizate; condiții tehnice, ajutoare didactice și clasele disponibile la școală. Pornind de la rezultatele și conținutul dat, profesorul își creează mai întâi planul anual de lucru global, din care ulterior își va dezvolta planurile operaționale. Rezultatele definite pe domenii fac mai ușor pentru profesori operaționalizarea în continuare a rezultatelor la nivelul unei unități didactice specifice. Profesorul definește rezultatele pentru fiecare domeniu. Este de așteptat să definească o piramidă a rezultatelor pentru fiecare unitate, în faza de planificare și scriere a pregătirii lecției, la trei niveluri: cele pe care toți elevii ar trebui să le atingă, cele pe care majoritatea elevilor ar trebui să le atingă și cele care ar trebui să ajungă doar la unii elevi.

În acest fel, se realizează o legătură indirectă cu standardele la trei niveluri de realizare a materiei. Când planificați, trebuie să rețineți că rezultatele sunt diferite, că unele pot fi obținute mai ușor și mai repede, dar cele mai multe rezultate (în special pentru domeniul de activitate al literaturii) necesită mai mult timp, mai multe activități diferite și să lucrați la diferite texte. În faza de planificare a predării este foarte important să rețineți că manualul este un instrument de predare și că acesta nu determină conținutul disciplinei. Prin urmare, este necesar să abordăm conținutul din manual în mod selectiv și în raport cu rezultatele preconizate care trebuie obținute. În plus față de manual, ca una dintre sursele de cunoaștere, revine profesorului posibilitatea de a oferi elevilor cunoștințe și experiență în utilizarea altor surse de cunoaștere.

II. REALIZAREA PREDĂRII ȘI ÎNVĂȚĂRII

Programa pentru clasa a IIa de școală medie în domeniul Limba, este repartizată în trei părți și cuprinde trei domenii/teme, fiind formată din finalitățile învățării și educației.Programa prevede extinderea cunoștințelor din domeniile învățate în învățământul elementar, dar și introducerea unor noi noțiuni.În domeniul Limba, punem accent pe o intrare și mai mare a cuvintelor originale românești în expresia de zi cu zi, în accentul lor corespunzător, precum și într-o formă specială de exprimare a propoziției care este caracteristică pentru conversația în limba română– stilistica.În cultura expresiei orale și scrise, trebuie insistat pe cea mai extinsă și diversă expresie poetică și proză.

Stilurile funcționale ale limbii române literare. În cadrul acestei teme, se studiază caracteristicile de bază ale stilului individual, administrativ și publicist. În acest caz, predarea limbii ar trebui să fie legată funcțional de predarea literaturii și de cultura exprimării.

Morfologia în sens restrâns. În cadrul acestei teme, elevii trebuie să-și extindă cunoștințele din morfologie dobândite în școala generală.Trebuie să se explice diferența dintre morfologia propriu-zisă și elementele de formare a cuvintelor. Prin exemple simple, trebuie să se explice noțiunea de morfem și relația dintre morfemă și cuvânt. Clasificarea părților de vorbire flexibile și neflexibile, în cadrul celor flexibile să se explice radăcina gramaticală la părțile nominale și la verbe. Fiecare parte de vorbire trebuie realizată aparte: substantivul (clasificarea gramaticală după fel, număr și gen, divizarea după categoriile gramaticale în singularia și pluralia tantum); adjectivul (clasificarea adjectivelor după fel și gradul de comparație); pronumele (formele personale și nepersonale, aparte explicat pronumele care pot deveni adjective pronominale); numeralul (clasificarea numeralului); verbul (clasificarea verbului după fel, categorii gramatiale: conjugarea, diateza, persoană și număr, mod); articolul, adverbul,prepoziția, conjuncția și interjecția.

Programa pentru clasa a II-a a școlii medii din domeniul

Literatura este repartizată pe patru domenii/teme în conformitate cu finalitățile pentru această clasă. Elevii învață despre epocile literare cronologic din literatura antică până la cea modernă.. Gândirea logică este dezvoltată prin înțelegerea și interpretarea textelor poetice, în proză și dramatice, care îmbogățesc imaginația și contribuie la o mai mare creativitate în limba maternă, precum și toleranță față de alte comunități din acest domeniu.

Iluminismul.În acestă temă, elevilor trebuie să se atragă atenția asupra discrepanței de timp aI luminismului în literatura și cultura europeană și în România să se menționă că, pe lângă ideile comune care au marcat secolul în Europa, în cultura și literatura română are o puternică influență înprocesul de afirmare a identității naționale, dezvoltarea limbii naționale și alfabetizarea aceastuia.

Clasicii.În cadrul acestei teme se studiază patru scriitori mari ai literaturii române: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale și Ioan Slavic. Elevii trebuie prin analiza operelor acestor mari clasici să evidențieze caracteristicile, particularitățile și circumstanțele care au avut o influență marcabilă asupra operelor marilor clasici. De asemenea, ar trebui să evidențieze valoarea asociației înregistrate „Junimea”, situațiile politice și sociale caracteristice pentru perioadă aceea. Ideile care au avut un accent puternic asupra spiritului național, dezvoltarea limbii naționale și alfabetizarea acestuia.

Romantismul.Cu principalele caracteristici ale romantismului ca o direcție literară, elevii vor fi introduși în citirea unor opere literare a scriitorilor europeni și români.

Realismul.Caracteristicile și valorile literaturii realistе, tendințe și reprezentanți ai realismului european sе va realiza рrin cei mai recunoscuți reprezentanți.

Tot ceea ce se citeşte şi analizează la orele de literatură, se consideră lectură şcolară. Operele literare pentru care este nevoie de mai mult timp să fie citite, se consideră lectură pentru acasă. Pentru citirea ei este nevoie să se ofere elevilor mai mult timp pentru lectură ca să poată să fie incluşi ulterior în interpretarea operelor citite la ore. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se planifică ordinea şi metodele de predare, deoarece lectura pentru acasă este însoţită de proiecte de cercetare mai vaste şi mai detaliate. Cu ajutorul exerciţiilor pentru lectura de cercetare şi pentru proiecte de lectură pe termen lung, elevii se vor pregăti mai bine pentru munca în clasă, ceea ce va contribui în mod benefic la realizarea principiului de economisire a timpului de predare a lecţiei.

Cultura exprimării

Realizarea conținutului didactic al limbii române implică continuitate în îmbogățirea culturii limbii elevilor. Aceasta este una dintre obligațiile metodologice principale ale cadrelor didactice. Profesorul ar trebui să evalueze abilitățile fiecărui elev pentru nivelul adecvat de competență comunicativă și să regleze materialul lingvistic în consecință. Acest lucru ar trebui să conducă la utilizarea funcțională a limbii în predare, dar și în toate celelalte circumstanțe de viață, în școală și în afara acesteia, unde o bună comunicare a limbii este o condiție pentru o comunicare deplină. Comunicarea lingvistică presupune stăpânirea abilităților receptive și productive ale limbajului, care sunt: ascultarea, citirea, scrierea și vorbirea. Caracteristica de bază a abordării metodologice moderne a predării culturii limbilor și a limbii este dezvoltarea abilităților elevilor în toate cele patru activități în paralel și adaptarea acestora la abilitățile cognitive și mediul lingvistic al elevilor.

Exprimare în scris. Producția scrisă implică capacitatea elevilor de a descrie evenimente, opinii și sentimente în scris, de a scrie mesaje electronice și SMS, de a participa la discuții pe blog, de a rezuma conținutul diverselor mesaje pe teme familiare (din mass-media, texte literare și artistice etc.) ), precum și pentru a face prezentări mai scurte. Dificultatea sarcinilor legate de producția scrisă depinde de următorii factori: cunoașterea vocabularului și nivelurile de competență comunicativă, capacitatea procesării cognitive, motivația, capacitatea de a transmite mesajul în unități coerente ale textului.Progresie înseamnă un proces care presupune adoptarea strategiilor și structurilor de limbaj de la mai ușor la mai greu și de la mai simplu la mai complex. Fiecare nivel de limbaj superior implică o repetare ciclică a elementelor adoptate anterior, cu o actualizare care conține structuri de limbaj, vocabular și abilități comunicative mai complexe. Pentru această activitate lingvistică în cadrul curriculum-ului, progresul este planificat pe mai multe niveluri. Următoarele elemente sunt deosebit de relevante:

-subiecte (viața de zi cu zi și mediul elevului, interes personal, evenimente curente și diverse aspecte din contextul socio-cultural, precum și subiecte legate de diferite subiecte);

-tipurile de text și lungimea textului (texte formale și neformale, texte narative etc.);vocabular și funcții comunicative (capacitatea elevilor de a realiza diferite aspecte funcționale, precum descrierea persoanelor și evenimentelor în contexte diferite de timp, de a-și exprima recunoștința, de a-și cere scuze, de a felicita ceva și altele asemenea în domenii precum privat, public și educațional).

În cadrul acestei teme sunt planificate două lucrări scrise în cursul anului școlar (una în primu semestru și una în al doilea semestru) limitate la o oră școlară.Pregătirea pentru redactarea lucrărilor scvrise este o activitate continuă și nu este limitată la oră, chiar și corectarea și analizarea lucrărilor scrise.

Exprimare orală. Expresia orală ca abilitate productivă este privită din două aspecte, în funcție de faptul că este în funcția de prezentare monolog a textului, în care vorbitorul anunță, informează, prezintă sau dă o prelegere unuia sau mai multor persoane sau este în funcția de interacțiune, la schimbul de informații între doi sau mai mulți interlocutori cu un obiectiv specific, respectând principiul cooperării în timpul dialogului.

Activitățile de producție de discurs sunt:

– prezentări de produse diverse, rapoarte, raportări și comentarii cu privire la unele evenimente culturale;

– citirea unui text scris în fața unui public;

– prezentare spontană cu ajutorul unui suport vizual sub formă de tabele, diagrame, desene etc.;

– prin interpretarea unui rol repetat, cântec sau poezie;

Interacțiunea implică aplicarea constantă și alternanța strategiilor receptive și productive, precum și strategii cognitive și discursive (preluarea și acordarea cuvintelor, acordul, propunerea de soluții, rezumarea) care sunt în funcția interacțiunii cele mai reușite. Interacțiunea poate fi realizată printr-o serie de activități, de exemplu: schimb de informații, conversație spontană, discuții informale sau formale, dezbatere, interviu, planificare comună și cooperare.Prin urmare, programul, de la clasă la clasă, monitorizează dezvoltarea abilităților de vorbire în interacțiune prin următoarele activități:

– înțelegerea vorbitorului;

– conversație informală;

– d iscuții formale;

– interviuuri;

scrierea unui CV;

Elemente ale culturii naționale

Cunoașterea și cultivarea culturii naționale se realizează prin dobândirea treptată a cunoștințelor despre istoria, cultura și tradiția românilor, cunoașterea obiceiurilor populare care sunt încă prețuite și păstrate de uitare.

III. MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ȘI ÎNVĂȚĂRII

Evaluarea standard, sumativă (evaluează cunoștințele elevilor la sfârșitul unei unități de program și se realizează cu instrumente de măsurare standardizate – răspunsuri orale, eseuri, teste), Abordarea modernă a predării presupune evaluarea formativă – evaluarea cunoștințelor în timpul conducerii programului și dobândirea competenței adecvate. Rezultatul acestei evaluări oferă feedback atât elevului, cât și profesorului asupra căruia competențele sunt bine stăpânite și care nu sunt (de exemplu, elevul înțelege textul citit satisfăcător, dar înțelege slab textul vorbit: scrie satisfăcător conform regulilor, dar nu respectă regulile de congruență în vorbire etc.), precum și eficiența metodelor adecvate folosite de profesor pentru atingerea scopului. Notificarea formativă presupune colectarea datelor despre realizarea elevilor, iar cele mai frecvente tehnici sunt: realizarea sarcinilor practice, observarea și înregistrarea activităților elevilor în timpul orelor, comunicarea directă între elevi și profesori, înregistrarea pentru fiecare elev (harta progresului) etc. Rezultatele evaluării formative la sfârșitul ciclului didactic ar trebui exprimate prin evaluare sumativă – numerică. O astfel de evaluare are sens dacă conține toate realizările elevilor, este monitorizată regulat și înregistrată în mod obiectiv și profesional.

Evaluarea trebuie să se bazeze pe progresul individual al elevilor, ținând cont de capacitățile și abilitățile lor. La evaluare, atenția trebuie să fie concentrată asupra nivelului de dezvoltare a abilităților de reproducere ale elevilor, a domeniului de extindere a fondului lexical, a nivelului de reducere a greșelilor în formă scrisă și orală.

Додатни садржаји програму историја за ученике припаднике румунске националне мањине

Историја II разред средње четворогодишње стручне школе (смер економски техничар)

Садржаји

Исходи

– Револуција 1848–1849. код Румуна

– Уједињење Влашке и Молдавије

– Румунија у Великој источној кризи и стицање независности

– Трансилванија и Банат у саставу Хабзбуршке монархије

– Румунија од Берлинског конгреса до Првог светског рата

– Румуни у Аустроугарској од Нагодбе до Првог светског рата

– Економске прилике код Румуна у другој половини XIX и почетком ХХ века

– Румунија у Првом светском рату

– Период између два светска рата

– Румунија у Другом светском рату

– Румунија од краја Другог светског рата до пада комунистичког режима 1989.

– Румунско-српски односи од почетка 19. века до данас

– Румуни у Банату у 19. и 20. веку

Ученик треба да:

● Наведе главне тековине периода од половине XIX века до Првог светског рата

● Идентификује основне одлике периода од половине XIX века до Првог светског рата у историји румунског народа

● Објасни узроке и последице Револуције 1848, ослободилачких ратова 1877–1878. г. и Балканских ратова

● Уочи утицај европских збивања и идејних покрета на развој румунске националне и државне идеје током XIX и почетком XX века

● Опише улогу истакнутих личности у развоју државних институција и формирању модерног политичког система

● Сагледа значај и последице привредног напретка на развој румунског друштва

● Наведе и опише највећа културна достигнућа код Румуна током XIX и почетком XX века

● Именује најважније личности које су заслужне за развој румунске културе током XIX и почетком XX века

● Разуме разлоге због којих је Румунија ушла у сукоб са Аустроугарском и Немачком

● Анализира последице Првог светског рата за румунски народ

● Уочи значај настанка Велике Румуније за румунски народ

● Идентификује одлике румунске државе као монархије

● Уочи и разуме међународни положај румунске краљевине

● Именује и сагледа улога најважнијих личности које су утицале на друштвено политичка збивања у румунској краљевини

● Наведе најважније одлике привредног развитка у румунској краљевини

● Опише културно-просветне прилике и наведе културно-уметничка постигнућа у румунској краљевини

● Уочи посебности Другог светског рата у Румунији

● Анализира последице Другог светског рата за румунски народ

● Идентификује одлике румунске државе као социјалистичке републике

● Уочи и разуме међународни положај и спољнополитичке односе послератне Румуније

● Истакнуте личности: Александру Јоан Куза, Михаил Садовеану, Тудор Аргези, Лучан Блага, Марин Преда, Константин Бранкуши, Карол I, Фердинанд, Михаил, Карол II, Аврам Јанку, Николае Балческу, Чиприан Порумбеску, Николаје Григореску, Андреј Шагуна, Раду Флора, Николај Чаушеску, Елена Чаушеску;

Додаци из историје румунског народа за први и други разред четворогодишњих средњих стручних школа

У додацима из историје Румуна за први и други разред четворогодишњих средњих стручних школа, поред садржаја који се односи на историју румунског народа у историјским покрајинама (Влашка, Молдавија, Трансилванија) које се данас налазе у саставу Румуније, убачен је садржај о Румунима у Банату од најстаријих времена до данас. Додавањем ових садржаја ученици ће стећи бољи и целокупнији увид у националну историју и конкретно у историју Румуна са простора наше земље. Иако се на први поглед можда чини да има превише садржаја и да тиме постоји могућност да се ученици оптерећују, на предметном наставнику је да направи селекцију градива и у зависности од интересовања и жеље ученика, а придржавајући се понуђеног програма, да одреди садржаје који су најбитнији и најинтересантнији за обраду на часу.

Овим садржајима, помаже се развој личног и националног идентитета и неговање интеркултурних вредности, нарочито у делу који се односи на Румуне у оним деловима Баната који се налази у саставу Војводине/Републике Србије и на њихов суживот са другим народима, различитих конфесија, са којима су Румуни били и јесу и данас у блиском контакту, прихватајући од њих елементе ношње, језика, обичаја, вере, музике и културе уопште и нудећи исте народима са којима живе на истом простору.

Обзиром на чињеницу да до сада није постојао додатак из националне историје Румуна за први и други разред четворогодишњих средњих стручних школа, не постоји могућност упоређивања са старим програмом и са старим садржајима. Можемо само да констатујемо да смо у додатку из националне историје Румуна за први разред четворогодишњих средњих стручних школа покушали да дамо сажет приказ историје Румуна од најстаријих времена до почетка 19. века, где је укључен кратак приказ праисторијског доба на просторима данашње Румуније, историја Дачана, предака Румуна, њихови ратови са Римљанима, римска провинција Дакија, стварање румунског народа и румунског језика, румунске средњовековне кнежевине, њихови ратови са Турцима, као и положај тих кнежевина у 16, 17. и 18. веку под режимом Фанариота, а затим и положај Румуна у Трансилванији у средњем и новом веку до почетка 19. века. Истовремено, приказали смо и положај Румуна у западним деловима Баната у истом периоду. У програму из националне историје Румуна за други разред четворогодишњих средњих стручних школа, приказан је развој Влашке и Молдавије од почетка 19. века до уједињења, укључујући револуционарни покрет Тудора Владимирескуа и Револуцију 1848, положај Румуна у Трансилванији у саставу Хабзбуршке монархије и након Аустро-угарске нагодбе из 1867, уједиињење Влашке и Молдавије, рат за независност, Румунију до Првог светског рата, затим Румунију током Првог светског рата, међуратног периода, Другог светског рата и периода комунизма након тог рата, и најзад приказ положаја Румуна на просторима данашње Војводине, који су се до 1918. налазили у саставу дуалистичке монархије, да би након Првог светског рата ушли у састав Краљевине СХС, односно Југославије, а који се данас налазе на територији Републике Србије, њихов друштвени, политички, економски, културни, образовни и верски живот од првих деценија 19. века до данас, те њихов суживот са другим народима са ових простора.