Преузето са www.pravno-informacioni-sistem.rs

1

На основу члана 67. став 1. Закона о основама система образовања и васпитања („Службени гласник РС”, бр. 88/17, 27/18 – др. закон, 10/19 и 6/20),

Министар просвете, науке и технолошког развоја доноси

ПРАВИЛНИК

о допуни Правилника о плану и програму наставе и учења за гимназију

Члан 1.

У Правилнику о плану и програму наставе и учења за гимназију („Службени гласник Републике Србије – Просветни гласник”, бр. 4/20, 12/20, 15/20, 1/21 и 3/21), у делу: „ПРОГРАМ НАСТАВЕ И УЧЕЊА ЗА ТРЕЋИ И ЧЕТВРТИ РАЗРЕД ГИМНАЗИЈЕ”, одељак: „3. ОБАВЕЗНИ ПРЕДМЕТИ”, после програма предмета: „РУСИНСКИ ЈЕЗИК И КЊИЖЕВНОСТ” за четврти разред гимназије, додаје се програм предмета: „РУМУНСКИ ЈЕЗИК И КЊИЖЕВНОСТ”, за четврти разред гимназије, који је одштампан уз овај правилник и чини његов саставни део.

Члан 2.

Овај правилник ступа на снагу наредног дана од дана објављивања у „Службеном гласнику Републике Србије – Просветном гласнику”.

Број 110-00-30/1/2021-03

У Београду, 19. августа 2021. године

Министар,

Бранко Ружић, с.р.

РУМУНСКИ ЈЕЗИК И КЊИЖЕВНОСТ

TIP GENERAL ЕDUCAȚIONAL
LICEU

Scopul învățării limbii și literaturii române este îmbunătățirea alfabetizării limbii și funcționalitatea; dobândirea și cultivarea culturii lingvistice și literare; instruire pentru interpretarea și evaluarea operelor literare; afirmarea și acceptarea valorilor educației umaniste a elevilor; dezvoltarea identității personale, naționale și culturale, dragostea pentru limba maternă, tradiția și cultura poporului român și a altor popoare și comunități etnice.

Standardele educaționale pentru sfârșitul învățământului secundar general pentru disciplină Limba și literatura română conțin standarde de realizare pentru domeniile: Limba, literatura și cultura limbii. În fiecare zonă sunt descrise cerințele pe trei niveluri.

Următoarele afirmații descriu ceea ce elevul știe și este capabil să facă la un nivel de bază în fiecare domeniu.

Clasa a IV-a

Fondul de ore săptămânal: 4 ore

Fondul de ore anual: 132 de ore

STANDARDE GENERALE DE PERFORMANȚĂ

FINALITĂȚI:

La sfârșitul anului școlar,elevul:

DOMENIUL/TEMA

Conținut cheie

2.LR.1.1.4. Ştie să identifice părţile de vorbire flexibile şi neflexibile şi felurile lor1; aplică regulile morfologice şi ortografice ale limbii române în legătură cu formele flexionare ale cuvintelor; ştie categoriile gramaticale de bază (genul, numărul, cazul, gradele de comparaţie), formele şi caracteristicile verbului; recunoaşte rădăcina cuvântului şi prin derivare formează cuvinte noi în exemple mai simple; aplică modele existente prin folosirea modurilor de îmbogăţire a vocabularului.

2.LR.2.1.4. Are cunoştinţe mai vaste privind părţile de vorbire flexibile şi neflexibile şi felul lor; determină categoriile gramaticale ale părţilor de vorbire flexibile şi le foloseşte în context; cunoaşte noţiunea de morfem; aplică regulile morfologice şi ortografice ale limbii române în legătură cu formele flexionare ale părţilor de vorbire. Ştie mijloacele de îmbogăţire a vocabularului.

2.LR.1.1.5. Alcătuieşte corect propoziţiile; identifică unităţile sintactice1; diferenţiază propoziţiile la diateza activă şi pasivă; analizează propoziţiile mai simple după structură după modelul de bază şi pe cele dezvoltate cu complemente curcumstaţiale. Diferenţiază părţile de bază ale propoziţiei şi propoziţiile şi frazele; ştie să analizeze propoziţii dezvoltate cu complemente circumstanţiale; face distincţia dintre propoziţiile coordonate şi subordonate; numeşte felurile propoziţiilor coordonate

2.LR.2.1.5. Foloseşte toate posibilităţile sintactice ale limbii române; face diferenţa dintre propoziţiile personale şi impersonale; analizează propoziţii alcătuite după diferite modele; are cunoştinţe mai vaste despre sintagmă 3; cunoaşte felurile propoziţiilor subordonate (cazuri tipice); cunoaşte raportul de coordonare; diferenţiază felurile propoziţiilor coordonate; cunoaşte termenul de elipsă; are cunoştinţe generale despre întrebuinţarea cazurilor şi ale modurilor verbale.

- distinge semnificațiile și funcțiile de bază ale cazului;

- distinge toate tipurile de propoziții independente și recunoaște propoziții independente speciale;

- distinge relațiile dntre cuvinte, sintagme și propoziții;

- recunoaște diferite tipuri de propoziții coordonate și subordonate;

- foloseștecorect și recunoaștemodurile personale și nepersonale ale verbului;

- recunoaște în text și menționează caracteristicile stilului literar, artistic și științific;

-recunoașteautenticitateadatelor pe care le preia de pe internet la scrierea textului în stil științific;

- demonstreazăcunoștințelelingvistice de bază despre evoluția limbilor și relația dintre unele limbi;

-știe informații de bază despre locul limbii române printre alte limbi europene;

SITAXA

STILISTICA

LINGVISTICA GENERALĂ

2.LR.3.1.4. Are cunoştinţe mai vaste despre întrebuinţarea cazurilor şi a modurilor verbale; ştie să analizeze propoziţii complexe alcătuite după diferite modele. Cunoaşte diferite feluri de propoziţii coordonate; cunoaşe diferite feluri de acorduri (rapoarte).

2.LR.1.1.3. Face diferenţa dintre pronuţarea şi scrierea corectă şi incorectă a sunetelor /literelor şi grupurilor de litere; are cunoştinţe generale privind clasificarea şi specificul sunetelor limbii române1; cunoaşte noţiunile de diftong, triftong, vocală în hiat, alternanţe vocalice; cunoaşte silaba şi desparte corect cuvintele în silabe la sfârşitul rândului; stabileşte corect locul accentului şi observă diferenţa dintre pronunţarea proprie şi pronunţarea literară .

2.LR.1.1.6. Are un fond lexical potrivit nivelului mediu de învâţământ1; face diferenţa între lexicul oficial şi cel neoficial şi îl foloseşte în situaţii adecvate; cunoaşte sensul cuvintelor2 de bază; cunoaşte raportul dintre cuvinte (de sinonimie, antonimie, omonimie); cunoaşte vorbirea metaforică; Acceptă neologismele, dar nu le acceptă necritic şi în mod automat3; Ştie construcţiile lexicale şi frazeologismele; cunoaşte cele mai importante dicţionare ale limbii române şi ştie să le folosească.

2.LR.2.1.3. Cunoaşte organele fonatorii şi modul de formare al sunetelor; ştie să clasifice sunetele după diferite criterii; înţelege noţiunea de fonem; cunoaşte noţiunile de diftong, triftong, vocală în hiat, alternanţe fonetice; cunoaşte silaba şi desparte corect cuvintele în silabe la sfârşitul rândului, stabileşte corect locul accentului.

2.LR.2.1.6. Are vocabular bogat şi diversificat (include în mod activ neologismele, cunoaşte şi utilizează mijloacele externe de îmbogăţire a vocabularului); cunoaşte relaţiile de sinonimie, antonimie, omonimie şi paronimie dintre cuvinte, cunoaşte metonimia ca mecanism lexical.

2.LR.3.1.5. Are vocabular bogat şi diversificat, cunoaşte şi foloseşte elementele constituente ale lexicului limbii române; dezvoltă propriul vocabular îmbogăţindu-l cu cuvinte şi expresii noi, utilizează frecvent sursele lexicografice (enciclopedice şi alte surse tipărite şi electronice).

2.LR.1.1.2. Face diferenţa dintre vorbirea în varianta literară (standard) şi dialectală a limbii române; are cunoştinţe de bază despre dialecte, subdialecte şi graiuri; apreciază propriul grai şi respectă alte graiuri şi manifestă interes faţă de păstrarea propriului grai; învaţă, păstrează şi cultivă limba literară; cunoaşte şi foloseşte cele mai importante dicţionare, îndreptare ortografice şi ortoepice şi alte cărţi de limbă; ştie originea limbii române, apartenenţa la familia de limbi romanice, are cunoştinţe de bază despre evoluţia limbii române literare.

2.LR.2.1.1. Are cunoştinţe largi despre limbă în general (care sunt caracteristicile şi funcţiile ei); recunoaşte unităţi şi fenomene care aparţin diferitor niveluri de limbaj ; cunoaşte grafia corectă a limbii române ; are cunoştinţe de bază privind ortografia (din aspect etimologic şi fonologic); ştie regulile de punctuaţie privind formele morfologice şi unităţile logice din cadrul propoziţiilor şi frazelor; are cunoştinţe despre limbile care se vorbesc în lume (înrudirea, tipurile şi generalităţile limbilor); ştie să poarte un dialog , înţelege importanţa discursului şi a elementului deictic ; înţelege noţiunea de diversitate lingvistică şi recunoaşte varietăţile limbii române şi a limbajului apărut pe baza unor factori sociali şi funcţionali .

2.LR.3.1.2. Cunoaşte şi aplică normele ortografice, ortoepice şi fonetice în scrierea şi pronunţarea cuvintelor în limba română litareră; desparte corect cuvântul în silabe şi-l accentuează.

2.LR.1.2.5. Observă particularităţile unui discurs literar şi ştie să-l deosebească de discursul nonliterar.

2.LR.1.2.6. Precizează trăsăturile literar-istorice, poetice şi stilistice de bază ale operelor literare dintr-o epocă, mişcare sau curent literar din istoria literaturii române sau universale şi face legătura cu operele şi scriitorii din Programa şcolară obligatorie.

2.LR.1.2.8. Foloseşte literatura de specialitate auxialiară (literar-istorică, critică, teoretică) şi face legătura cu operele literare din Programa şcolară obligatorie.

2.LR.1.2.9. Pornind de la literatura română şi universală, îşi formează deprinderi de citire şi însuşire a cunoştinţelor; percepe rolul citirii şi interpretării operei literare în formarea identităţii lingvistice, literare, culturale şi naţionale

2.LR.2.2.1. Interpretează textele literare încadrându-le în factorii de integrare (identifică contextul, structura tematică, motivul, compoziţia, personajele, formele de expunere ale textului, ideile, aspectele lingvistico-stilistice....)

- stabilește caracteristici tematice, conceptuale, lingvistice, compoziționale ale textului literar;

- interpretează textul literar plasându-l într-un context cultural și istoric adecvat;

- folosește termeni literar-teoretici în interpretarea unei opere literare;

- pune o întrebare problematică în legătură cu o operă de artă literară, face o criticădespre aceasta și argumentează;

- leagăanumite teorii (existențialism, recepție / teorie deschisă) cu textul literar;

- recunoaște intertextualitatea;

- selectează independent opere literare în afara programei, bazându-se pe cunoștințele și valoriledobândite;

- leagăteme istorice, religioase, politice în lucrările pe care le analizează punând accentul peidentitateanațională;

- discută elementele sensibilității de gen în operelepe care le analizează;

LITERATURA

Literatura postbelică

Dialogul epocilor literare

Literatura contemporană

2.LR.2.2.9. Pe baza literaturii române şi universale, îşi formează deprinderi de citire, dezvoltă capacităţi şi însuşeşte cunoştinţe necesare pentru interpretarea şi valorificarea operelor literarartistice şi literar-ştiinţifice şi pentru formarea identităţii lingvistice, literare, culturale şi naţionale, are format gustul estetic propriu unui om elevat şi instruit.

2.LR.2.2.6. În analiza textelor literar-artistice şi literar-ştiinţifice prevăzute prin Programa şcolară aplică cunoştinţele despre caracteristicile literar-istorice şi poetice de bază ale epocii, mişcării sau curentului literar din literatura română sau universală.

2.LR.2.2.7. Observă şi analizează momente din opera literară şi ştie să argumenteze cu exemple din text.

2.LR.3.2.2. Cunoaşte termenii de teorie literară şi îi aplică în analiza operelor literar-artistice şi literar-ştiinţifice prevăzute prin Programa şcolară şi a altor texte la alegere din afara Programei şcolare.

2.LR.3.2.5. Ştie elementele de bază ale literaturii ca formă de discurs în raport cu ale discursuri (de ex. prezenţa/absenţa naratorului, focusul narativ, prezenţa dintre istoric şi fictiv etc,) şi le foloseşte în interpretarea operelor literare.

2.LR.3.2.6. În analiza textelor literar-artistice şi literar-ştiinţifice aplică cunoştinţele despre caracteristicile literar-istorice şi poetice de bază ale epocii, mişcării sau curentului literar din literatura română sau universală.

2.LR.3.2.9. Pe baza textelor din literatura română şi universală (prevăzute prin Programă sau la libera alegere), îşi extinde deprinderile de citire a operelor literare, aplică strategia citirii în conformitate cu speciile operelor literare şi cu scopul citirii (trăire estetică, cercetare, creativitate); cultivă identitatea lingvistică, literară, culturală şi naţională.

2.LR.1.3.1. Vorbeşte clar, respectând regulile ortoepice ale limbii literare; citeşte corect şi fluent texte literare şi nonliterare; citeşte şi rosteşte expresiv texte literar-artistice mai simple; în situaţii formale discută pe teme mai simple din domeniul limbii, literaturii şi culturii folosind corect resursele expresive ale limbii române (vorbeşte fluent, fără bâlbâiri sau pauze mari în vorbire, nu face introduceri lungi, formulând ideile dinainte) şi terminologia de bază adecvată domeniilor, adaptând situaţiei, interlocutorului şi tematicii mijloacele limbajului discursului verbal şi non-verbal (ţinuta, mimica, gesticularea); expune cu ajutorul prezentărilor; ascultă cu respect expunerea altor vorbitori; este capabil să înţeleagă expuneri de dificultate medie (de ex. cursuri şi prezentări) cu teme din limbă, literatură şi cultură; ştie să ia notiţe.

2.LR.2.3.1. Vorbeşte în situaţii oficiale, publice şi în faţa unui auditoriu mai larg pe teme din domeniul limbii, literaturii şi culturii, exprimându-se în varianta literară a limbii şi folosind terminologia corespunzătoare; participă la discuţii publice cu mai mulţi participanţi; apreciază ascultătorul sau publicul şi îşi conformează discursul în funcţie de nevoile şi posibilităţile sale; are nevoie şi obişnuieşte să-şi dezvolte cultura exprimării; cu atenţie şi înţelegere ascultă o expunere mai dificilă (de ex. un curs), cu temă din limbă, literatură şi cultură; ascultă critic, evaluând argumentele şi obiectivitatea vorbitorului.

2.LR.2.3.2. Alcătuieşte oral sau în scris un text mai complex (din limbă, literatură sau pe temă liberă) folosind descrierea, naraţiunea şi expunerea; în dezbaterea orală sau scrisă îşi expune clar ideile şi le argumentează; se străduieşte să vorbească şi să scrie interesant, cu digresiuni corespunzătoare şi alegând detalii interesante în exemple relevante; observă poanta şi o expune întrun mod adecvat; expune cu preciziune impresiile cu privire la opera literară sau artistică; povesteşte pe scurt textele literare mai complexe şi face rezumatul textelor literare şi neartistice mai complexe pe teme legate direct de materie; scrie rapoarte şi referate; aplică regulile ortografice în cazurile prevăzute de Programă.

2.LR.3.3.2. Expune (în situaţii oficiale, în public şi în faţa unui public mai larg) şi scrie pe teme din domeniul limbii, literaturii şi culturii; are capacităţi oratorice dezvoltate; presupune existenţa diferitor atitudini ale auditoriului şi în conformitate cu aceasta problematizează anumite conţinuturi; recunoaşte şi analizează reacţia verbală şi non-verbală a interlocutorului sau auditoriului şi în dependenţă de aceasta îşi adaptează discursul; ascultând discursul cuiva, evaluează conţinutul şi forma discursului acestuia şi modul lui de vorbire.

2.LR.3.3.1. Discută pe teme mai complexe din limbă, literatură şi cultură; discută despre semnificaţia şi valorile textelor literare şi menirea şi valorile textelor neartistice, folosind terminologia de specialitate.

-utilizează corect semne de punctuație (punct, virgulă, punct și virgulă, semnulîntrebării, semnul exclamării, două puncte, trei puncte, liniuță, paranteză, ghilimele);

- vorbește în fața unui public mai mare pe teme din limbă, literatură și cultură;

- scrie compunere cusubiect dinlimbă și literatură,respectând principiile ortografiei și normelor lingvistice.

CULTURA EXPRIMĂRII

Ortografie

Comunicarea orală și scrisă

INSTRUCŢII PENTRU REALIZAREA DIDACTICO-METODICĂ A PROGRAMEI ŞCOLARE

I. PLANIFICAREA PREDĂRII ŞI ÎNVĂŢĂRII

Predarea şi învăţarea limbii şi literaturii române trebuie să contribuie la dezvoltarea spiritului creativ şi de cercetare, la dezvoltarea cunoştinţelor, valorilor şi abilităţilor funcţionale ale elevilor pentru a le putea folosi în educaţia lor ulterioară, în activitatea profesională şi în viaţa de zi cu zi; la formarea conştiinţei de păstrare a patrimoniului cultural naţional şi mondial; să fie capabili pentru o viaţă într-o societate multiculturală; să însuşească competenţele generale şi interdisciplinare relevante pentru participarea activă în comunitate şi învăţare pe tot parcursul vieţii.

Calitatea şi durabilitatea cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor elevilor depind în mare măsură de principiile, formele, metodele şi instrumentele utilizate în procesul de învăţare. De aceea predarea modernă a limbii şi literaturii române presupune realizarea scopurilor propuse prin mărirea activităţilor cognitive ale elevilor, respectul şi aprecierea principiilor didactice (în special: principiul însuşirii conştiente şi active; principiul întemeierii ştiinţifice a cunoştinţelor; principiul exemplificării, sistematizării, structurării şi continuităţii), precum şi aplicarea adecvată a formelor, metodelor, procedeelor şi mijloacelor de predare stabilite şi confirmate de practica şi metodica modernă de predare şi învăţare a limbii şi literaturii române (în special: diferite forme de organizare a învăţării, precum şi utilizarea metodelor de comunicare logică şi de specialitate, în dependenţă de capacităţile elevilor de a le însuşi şi folosi).

Alegerea anumitor forme, metode, procedee şi mijloace de predare este condiţionată, în primul rând, de finalităţile pe care trebuie realizate şi apoi de conţinuturile care vor ajuta la realizarea finalităţilor prevăzute.

Predarea şi învăţarea limbii şi literaturii române se realizează în clase şi cabinete specializate pentru această disciplină, care trebuie să fie echipate în conformitate cu normativele legislative prevăzute pentru liceu. Parţial, predarea şi învăţarea se pot organiza şi în alte spaţii şcolare (bibliotecă-mediatecă, săli de lectură, cameră audiovizuală etc.).

În predarea limbii şi literaturii române, se folosesc manualele (aprobate de instituţiile acreditate pentru aprobarea lor), resursele scrise (biblioteca) şi resursele electronice, importante pentru pregătirea elevilor de a utiliza independent diferite surse de dobândire a cunoaştinţelor în şcoală şi în afara ei.

Domeniile Limba, Literatura şi Cultura exprimării trebuie să reprezinte un întreg disciplinar, să se întrepătrundă şi să se completeze. Prin urmare, numărul recomandat de ore este doar sugerat (pentru Limbă 32 de ore, pentru Literatură 80 de ore şi pentru Cultura exprimării 36 de ore). Prin planificarea atentă a predării şi învăţării care trebuie să ducă la realizarea finalităţilor prevăzute pentru toate cele trei domenii, profesorul îşi va organiza singur numărul de ore, urmărind continuu rezultatele elevilor.

II. REALIZAREA PREDĂRII ȘI ÎNVĂȚĂRII

Limba (30 de ore)

Programa pentru clasa a IV-a de liceu în domeniul Limbă este organizat în trei domenii / teme şi conformată cu finalităţile învăţării în această clasă,în raport cu atingerea cerinţelor standardelor de învăţământ ale elevilor.Acest domeniu cuprinde temele: Sintaxa,Stilistica și Lingvistica generală.

Programa prevede extinderea cunoştinţelor din domeniile învăţate în învăţământul elementar, dar şi introducerea unor noţiuni noi.

Sintaxa: În cadrul acestei teme, elevii își extind și aprofundează cunoștințele despre cazuri și verb, propoziții coordonate și subordonate, construcții consecutive: dobândirea de noi cunoștințe de propoziții coordonate speciale.Atunci când predăm despre sensul unui caz, este necesar să punem accentul pe substantiv, adjectiv și utilizarea adverbială a valorii substantivelor. De asemenea, este important să accentuăm că un caz poate fi caracterizat prin funcții diferite și poate avea semnificații diferite (polivalența cazului). Pe de altă parte, trebuie date exemple care arată că două sau mai multe cazuri pot avea aceeași funcție și semnificație într-o propoziție.

După consolidarea cunoștințelor despre propozițiile subordonate predicative, trebuie menținute propozițiile speciale subordonate, adică propozițiile comunicative fără predicate.

De la profesori se așteptață să actualizeze și să lărgească cunoștințele elevilor despre tipurile de propoziții subordonate, precum și să le indice valoarea substantivală, adjectivală și adverbială. Este important aici să se stabilească o corelație cu conținutul din domeniul Cultura exprimării, referitoare la ortografie adecvată (se referă la folosirea corectă a virgulei).

Este necesară extinderea cunoștințelor despre construcții și relațiile succesive dintre ele, în care pot sta: elemente constitutive, opuse, concludente, exclusive și gradaționale.

Este necesară familiarizarea elevilor cu diferitele sensuri ale formelor verbale personale (timp și mod).

Numărul recomandat de ore: 25

Stilurile funționale ale limbii române literare. În cadrul acestei teme, cunoștințele dobândite anterior despre stilul literar-artistic și științific sunt repetate și completate. După predarea ambelor unități didactice, se recomandă sistematizarea proprietăților diferențiale ale tuturor stilurilor funcționale și afișarea lor grafică prin tabel.

Predarea ar trebui să fie legată funcțional de predarea literaturii și culturii exprimării. Pentru a identifica stilul funcțional și a determina caracteristicile acestuia, se recomandă selectarea lucrărilor din programa de Literatură și Cultura exprimării pentru clasa a patra.

Atunci când se repetă caracteristicile unui stil științific, este important să se folosească competența digitală și competența de lucru cu date. Profesorii trebuie să instruiască elevii ca să folosească modalitățile corecte și sigure de a căuta pe internet. Scopul este de a scrie o lucrare științifică.

Numărul recomandat de ore: 3

Lingvistica generală. În acest domeniu tematic, elevii își extind cunoștințele despre evoluția limbii - dezvoltarea limbii în societate. Termenul de familie lingvistică indo-europeană trebuie să fie lucrată cu elevii și include pe scurt ramurile principale ale limbilor romanice (spaniola, italiana, franceza...), limbile germanice (engleza, germana, suedeza..), limbile celtice (irlandeza, galeză...), limbile baltice și slave(rusa, polona...), limbiile indoiraniene(persana, hindi, kurda, bengali și numeroase limbi care se vorbesc din Turcia până în nordul Indiei), ca și alte limbi, precum greaca și armeana. Datorită apropierii teritoriale și prezenței limbii maghiare ca limbă minoritară națională în Serbia, este important să se menționeze elevilor că, pe lângă familia de limbi indo-europene, există și o familie de limbi ugro-finlandeze în Europa, din care fac parte limbile maghiară, finlandeză și estonă.

Se recomandă corelația cu limbile străine și geografie - crearea de hărți lingvistice pentru a reprezenta grupurile de limbi. Modul sugerat de lucru este lucrul în grup - lucrul bazat pe sarcinile de cercetare, realizarea prezentărilor pe un subiect selectat din acest domeniu și expunerea lor.

Numărul recomandat de ore: 2

LITERATURA (77 de ore)

Programă obligatory

CONTINUITATE ȘI ÎNNOIRE ÎN LITERATURA POSTBELICĂ ROMĂNEASCĂ, NEOMODERNISM, POSTMODERNISM ȘI CONTMPORANEITATE

După cel de-al doilea război mondial, în literatura română, sunt prezente în continuare elementele realiste postbelice (neorealism) care degenerează pe parcurs în așa zisul realism socialist, singurul acceptat de doctrinarii comuniști. Remarcabilă este în acest context opera lui Marin Preda care a fost victima asasinatului politic – expresie a locului intelectualului în societatea socialistă prezentat prin personajul Victor Petrini din romanul Cel mai iubit dintre pământeni din cere se vor alege câteva fragmente. În romanul Moromeții II, Niculae Moromete devine victima ariviștilor comuniști. Etapele premergătoare acestor teme realiste trebuie elucidate elevilor prin citirea romanului doric, cu o renunțare parțială la omniscență –Moromeții. El prezintă imaginea satului românesc în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, începutul reformelor sociale și destrămarea – simboică pentru gospodăria țărănească tradițională – a unei familii de țărani.

În Moromeții criza ordnii sociale se reflectă în criza valorilor morale, în criza comunicării. Încadrându-se în tematica rurală, ilustrată în literatura interbelică prin Rebreanu și Sadoveanu, acest roman al lui Marin Preda aduce în prim plan condiția țăranului în istorie la confluența dintre două epoci istorice: înainte și după al Doilea Război Mondial. Viziunea despre lume se conturează în Moromeții prin tematica abordată, prin conflict, prin prticularitățile de compozițe, prin evenimentele prezentate și, mai ales prin perspectiva personajului Ilie Moromete asupra vieții și a întâmplărilor. Drama tatălui Moromete surprinde de fapt, dramatica iluzie că viața își poate continua cursul în tiparele tradiționale, cu toate că istoria modifică și distruge tiparele existențiale, atât la nivelul vieții individuale, familiale, cât și la nivelul comunității rurale și a unei categorii sociale, a țăranului. Colectivizarea forțată și comunismul, înlocuiesc într-o manieră brutală, satul tradițional românesc. Elevii vor citi în întregine primul volum pentru a remarca simetria compozițională a romanului dată de relația incipit-final, care scoate în evidență modul în care timpul istoric schimbă destine individuale, familiale și colective, și desființează modele existențiale arhertipale. Din nuvela Acasă de Fănuș Neagu elevii vor citi câteva fragmente prin care să dovdească continuarea Moromeților și să definească ideea criticii societății comuniste în universul rural românesc, cu accent pe mesajul anticomunist și religios al bătrânei din final. Din romanele citadine Craii de curte veche de Mateiu Caragiale și Groapa de Eugen Brbu, elevii vor citi căteva fragmente/povestiri. Din primul se vor interpreta: tema, eroii, subiectul și ideea (societatea parazitară bucureșteană) și caracterul baroc al romanului. Din Groapa să se motiveze elementele de reportaj, și să se justifice în baza a două prsonaje, ideea că: „Romanul în discuție nu-i doar o carte mitologică și psihologică, ci una socială și politică” (C. Regman). În poemul postmodernist Hau Hau, Mircea Dinescu imaginează o farsă tragi-comică care îl are ca pacient pe adevăr, cu scopul de a descrie în fond o stare de lucruri ce caracterizează societatea românească în anii comunismului. La fel ca Marin Preda, un alt intelectual, jertvă a sistemului comunist a fost poetul Nicolae Labiș, „buzduganul unei generații” (Eugen Simion) și promotorul unei noi viziuni poetice în anii „obsedatului deceniu”, precursorul unei noi generații de poeți din anii 60/80. Poezia Sunt spiritul adâncurilor se poate compara cu Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu în baza celor două versuri: Trăiesc în altă lume decât voi/În lumea alcoolurilor tari.- Labiș, și Pân-în fund băui voluptatea morții/NeândurătoareEminescu - (poziția poetului în societate). Arta poetică a „Căntecului lebedei din ghearele Păsarii cu clonț de rubin” este însă Moartea căprioarei, poem cu elemente epice (un eveniment biografic este valorificat estetic) care include, de fapt, o biografie a întregii generații, și, artistic, un mod de a percepe lumea prin care poetul surprinde realitatea crudă a vieții. În versuri se declanșează acțiuni disperate de supraviețuire ale individului, ca o necesitate de a ucide pentru a nu muri, într-un lanț trofic al existențelor ce se succed într-o ordine prestabilită de un destin necruțător. Nichita Stănescu debutează în luna martie a anului care a urmat morții lui Labiș, cel admirat, împreună cu toată generația care i-a urmat. Din universul diafan al poeticii translucidului, al cântecului, sunetului și luminii, din primul volum, Sensul iubirii, elevii vor citi poezia O călătorie în zori. Iubirea, unicul mod de existență, va fi dedusă din poezia Leoaică tânără, iubirea din volumul O viziune a sentimentelor. Prin poezia Evocare din volumul Operele imperfecte, Nichita exersează cu talent și detașare formulele clasice (Floare albastră sau Glossa lui Eminescu), convingând prin cuvântul său că este un model, el însuși. Poetul nu provoacă ruptura cu înaintașii, nu-și propune un progres prin negație, ca avangardiștii, ci acumulează în mod creator experiența predecesorilor. Testamentul lui nu este unul adresat urmașilor, ci o definire a actului poetic în sine, existența poetică văzută ca situație de comunicare. Nichita Stănescu introduce poezia românească în circuitul valorilor universale și o impune atenției cititorului contemporan din toată lumea, având conștiința valorii versului pe care îl crea: (Belgradul în cinci prieteni).

Un element novativ de modernitate care schițează noi etape de dezvotare a literaturii în frunte cu unii titani afirmați deja, este și creația literară a lui Mircea Eliade, nume de prestigiu în cultura mondială. Prin romanul Maitreyi, Mircea Eliade deschide orizonturile romanului experienței ca orientare tematică în romanul interbelic românesc, categorie care valorifică trăirea cât mai intensă, până la capăt, în plan interior de către personaje, a unor experiențe personale variate. Proza experienței se bazează pe crearea impresiei de autenticitate, fie prin utilizarea unor elemente care țin de realitate (pagini de jurnal, de gazetă, scrisori, biografii reale), fie prin fabricarea unora care să pară a fi reale. Prin lectura romanului Maitreyi cu elemente de specific oriental, elevii își vor aminti de caracterisicile romanului modern subiectiv, cultivat în literatura română în deceniul al treilea, în care se deplasează interesul pentru estetica autenticității iar narațiunea se concentrează asupra evenimentelor vieții interioare. În plan stilistic, autenticitatea înseamnă grija pentru exprimarea exactă, cu sinceritate, a trăirii unor experiențe de viață adevărate, prin confesiune, analiză sau autoanaliză lucidă, și refuzul scrisului frumos-stilui anticalofil. Personajele trăiesc mai puțin ca individualități determinate social și mai ales ca realități psihologice sau morale, care se concretizează în romanele moderne în adevărate probleme de existență.

În ceea ce privește formele de expresie literară românească trebuie sugerat elevilor că, deși, în conținut, gândiriștii promovează tradiționalismul, ei apelează la expresionism, curent literar care face primele considerații asupra artelor plastice. Expresioniștii se întorc la mit, spre timpurile primordiale, dorind să se integreze firesc cosmosului, ca unică formă de protest și de salvare a eului în fața civilizației și tehnicii, care îl liena. Acestea sunt punctele care îi apropie pe tradiționaliști de expresioniști, în ale căror creații se observă existența exuberanței, a freneziei, o potențare a stihialului, o dezlănțuire a eului, întrucât numai stihialul îl poate pune pe om în relație cu cosmicul, cu absolutul, cu divinul. Este vorba în primul rând de un neomodernism conturat și reprzentat de două grupări literare. Mai întâi, de grupul cristalizat în jurul revistei Albatros, condusă de Geo Dumitrescu, și apoi de membrii Cercului Literar de la Sibiu, a cărui manifest a apărut in 1943, sub forma unei scrisori adresate lui Eugen Lovinescu, și semnat printre alții și de Ștefan Augustin Doinaș, autorul cunoscutei balade Mistrețul cu colți de argint, pe care elevii o vor citi ca lectură obligatorie, fiind considerată o ars poetica a scriitorului prin care acesta își prezintă programul său estetic. Balada este expresionistă pentru că teme, eroii, conflictul și subiectul pe care îl formează poetul și poezia sunt structurate pe conceptul de cunoaștere. Prințul din Levant, adică poetul, este un erou arhetipal în împrejurări arhetipale, este cunoscătorul aflat pe drumul inițierii spre conștiința de sine. Săgeata de lemn înseamnă înfrângerea patimilor sufletului, cea de fier este un simbol al sublimării iar cea de foc duce spre izvorul conștiinței de sine și a morții. Augustin Doinaș a considerat, ca și ceilalți de la Albatros, că aparține unei generații „fără dascăli”, fără părinți spirituali, caracterizată de revolta, ura împotriva formelor negativismului și care detestă umăr la umăr literatura. Se deduce din această afirmație faptul că este negată formula artei pentru arta și a semnificației ei și că se încearcă impunerea unei pozii sociale sarcastice, îndemnând la solidaritate cu cei care suferă, și la negarea literaturii înseși, pe care își propun să o înoiască în chiar esența ei. Cerchiștii mută accentul de pe rural pe urban și de pe creația populară pe cea cultă, deoarece fenomenul artistic nu-și poate afla ambianța cultă și prosperă, în sensul unei creații majore, decât în urbanitate și în exclusivitate estetică. Aceste generalități vor fi expuse elevilor dintr-un fragment extras din Manifestul Cercului Literar de la Sibiu.

Din poezia Anei Blandiana se va citi Dealuri, meditație pe tema trecerii, cu un univers sferic închis, în care înaltul și adîncul, timpul și spațiul, mineralul și vegetalul, viața și moartea, comunică. Din universul creației lui Marin Sorescu, tot un neomodernist, care impresionează prin opera sa, se va comenta ars poetica expresionistă, Shakespeare, iar din proză citită în întregime, parabola pe tema destinului uman (din mitul biblic al proorocului), Iona, ca dramă a căutării spirituale, a setei de adevăr, de cunoaștere-calea ieșirii din absurdul vieții, absurd care va defini în întregime opera lui Eugen Ionescu din a cărui gamă elevii vor citi în întrgime Câtăreața cheală, o farsă tragică a unei umanități degradate, a unei vieți cenușii, scoase de sub controlul oricărui sens: „Cât despre logică, despre cauzalitate, să nu mai vorbim.Trebuie să le ignorăm cu totul. S-a sfârșit cu drame, cu tragedia. Tragicul devine comic, comicul devine tragic”. Din drama lui Eugen Lovinescu Moartea unui artist, se vor citi fragmente pentru a se observa influenta mitului creatorului, a concepției scriitorului despre artă, a răspunsurilor unei generații față de o altă generație în șirul continuității unui neam. Mitul etnogenezei va fi elucidat în romanul „reportaj-eseu-poem” Cartea Oltului de Geo Bogza. Esențial romantică pin atitudine și prin procedeele expresive, povetirea Chira Chiralina de Panait Istrati îmbină eposul popular românesc cu eposul Oriental al celor O mie și un de nopți în care sentimentul dominant al personajului este revolta împotriva propriei condiții. O interpretare modernă a miturilor se desprinde și din drama Muștele de J. P. Sartre în care autorul dezbate în spirit existențialist problematica destinului uman. Un rod al lecturilor sartriene, romanul Femeie, iată fiul tău! de Sorin Titel se va interpreta ca o confesiune, un jurnal, și în același timp o autobiografie, se va semnala tehnica modernă: stilul rafinat, frazele arborescente, formulările eseistice, împletirea vorbirii directe cu cea indirectă precum și structura: epos-etos a romanului. Albert Camus va fi prezentat elevilor prin romanul Străinul, o transpunere literată a ideilor din Mitul lui Sizif, prin care autorul ne introduce în sferele apsurdului. Elevii vor înțelege că oamenii în decursul vietii, neputând atinge adevărul absolut vor fi pedepsiți și condamnați. Din postmodernismul românesc (anii 80) elevii vor citi metaromanul Zmeura de câmpie a autorului Mircea Nedelciu. Aspectul polimorf, experimental, fragmntarea, perspectiva multiplă care afectează coerența povestirii au ca scop menținerea lectorului în text, cu promisiunea descoperirii în final a secretului. Atrași în text de căutarea misterului legat de originea unor orfani crescuți la casa de copii în anii de după război, elevii vor descoperi „mecanismul” lecturii (metaromanul). Citind epopeea istorică Levantul de Mircea Cărtărescu, elevii vor putea înțelege înclinările postmodernismului spre formele deschise, provizorii, discursul ironiei și al fragmentelor, implicarea artei și științei în literatură, marea cultură și cultura populară, partea și întregul. El va fi interpretat ca un curent nu numai literar ci și artistic, filozofic și chiar social. Câte două poezii la alegerea profesorului se vor analiza din următorii poeți cuprinși în manual: Vasko (Vasile ) Popa, Branko Ćopić, Ioan Flora, Desаnka Maksimović, Radu Flora, Slavco Almăjan, Mihai Avramescu și Petru Cârdu.

Lectură selectivă – programă opțională (se vor alege 8 scriitori/conținuturi/teme/motive)

Florilegiu poetic

Adrian Păunescu - Râuri, Când ai venit

Grigore Vieru - Harpia, Făptura mamei

B. Fundoianu – Femeie luminoasă, Cum dormiprintre gutuie..

Mihai Beniuc – Supărare, Doar ochii

Nina Cassian – Pentru că nu mă iubești, Fata din vis

Radu Gyr - Isus în celulă

Ion Caraion - Fântâna, Omul profilat pe cer, Străina

Aron Cotruș – Io, Pătru opincă

A. E. Baconsky - Un dor fără sațiu, Comentariu la o viață pierdută, Țărm singuratic

Florica Ștefan - Rădăcina, Părintească (din manual)

Ion Pillat - Aici sosi pe vremuri, Rădăcini, Noapte pe țărm

Alexandru Mușina - Budilla-Express

Emil Botta - Fachir, Un dor fără sațiu Gellu Naum - Oglinda oarbă, Iubire imensă

Miron Radu Paraschivescu – Echinox, Cântec de nuntă, Romanță

Adam Puslojic - Testament, Din Eminescu nespus

Alexei Mateevici - Eu cânt, Cina cea de taină

Jon Miloș - Vioara, Dragoste de apă

Ion Caraion - Fântâna, Eu am vâzut, Străina

Jacques Prevert - Pentru tine, dragostea mea, Barbara, Ca să pictezi o pasăre

Nichita Stănescu – „Epica Magna” (poezii la alegere)

Proza literară

Mircea Eliade – La țigănci (în întregime)

Umberto Eco – Numele trandafirului (în întregime)

Teodor Mazilu - Proștii sub clar de lună (fragment)

Ion Băieșu - Boul și vițeii (fragment)

Panait Istrati - Culinii Bărăganului (fragmente)

Zaharia Stancu - Desculț (frgmente)

Fănuș Neagu - Dincolo de nisipuri (în întregime)

Tudor Mușatescu - Titanic vals (fragment)

Ernest Hemingway - Bătrânul și marea (în întregime)

Ivo Andric - Curtea blestemată (fragmente)

Samuel Beckett - Așteptându-l pe Godot (fragment)

Emil Cioran - Lacrimi și sfinți (fragmente)

Mihail Sebastian - Jocul de-a vacanța (fragment)

Matei Vișniec - Caii la ferestră (în întregime)

Ion Druță – Povara bunătății noastre (fragment)

Teodor Mazilu – Mobilă și durere (fragment)

Augustin Buzura – Vocile nopții (fragmente)

Critica literară (fragment/e)

Tudor Vianu - Ce este un mare scriitor?, Frumosul artistic

George Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent

Constantin Noica - Creație și frumos în rostirea românească

Matei Călinescu – Cinci fețe ale modernității

Alexandru Philippide - Monolog în Babilon

Nicolae Manolescu - Arca lui Noe Perpessicius,

Ion Pillat - Antologia poeților de azi

Eugen Lovinescu – Istoria civilizației române moderne

Șerban Cioculescu – Prozatori români

Vladimir Streinu – Versificația modernă

Mihail Sebastian – Jurnal II

Gheorghe Glodeanu – Poetica romanului românesc interbelic

Eugen Simion – Scriitori români de azi

Gabriela Duda – Analiza textului literar

Pompiliu Constantinescu - Romanul românesc interbelic

CULTURA EXPRIMĂRII (25 de ore)

Programa pentru clasa a IV-a a liceului în domeniul Cultura exprimării este organizată să cuprindă şi subînţeleagă patru abilităţi: scrierea şi comunicarea orală (abilităţi productive) şi ascultarea şi citirea (abilităţi receptive). Pregătirea pentru scrierea lucrării scrise, scrierea şi corectarea lucrării scrise implică în total 16 ore, patru pentru fiecare lucrare scrisă.

Predarea şi învăţarea limbii şi a culturii exprimării se realizează împreună cu predarea şi învăţarea literaturii.

Ortografia. În cadrul acestei teme, elevii ar trebui să își actualizeze și să își extindă cunoștințele de ortografie din școala elementară și din clasele anterioare de liceu.

În special, repetați și practicați utilizarea corectă a semnelor de punctuație (puncte, virgule, punct și virgulă, chestionare, semnul exclamarii, două puncte, trei puncte, liniuțe, paranteze, ghilimele) în text scris și în scris. De asemenea, profesorul trebuie să sugereze elevilor posibilitățile și limitările combinării semnelor de punctuație (de exemplu, după abreviere este accesibilă scrierea unei virgule după punct, dar este inaccesibil să se scrie punct la sfârșitul unei propoziții care se încheie cu un cuvânt abreviat).

Se recomandă corelația cu conținutul didactic din limbă- o ortografie adecvată care poate fi exercitată atunci când se predau propozițiile subordonate și relații dintre ele.

Se recomandă corelația cu conținutul didactic din stilistică – atunci când se vorbește despre stilul funcțional științific este de dorit să se explice funcția parantezelor, notele de subsol, diferențele de scriere cu linie și cu liniuță etc.

Repetați cu elevii regulile de utilizare a spațiului gol tastat într-un text (space.eng.), și a semnelor de punctuație. Elevilor trebuie menținută diferența de a scrie ghilimele cu tastatura engleză și cu tastatura în limba română, capacitatea de a scrie un text cu caractere italice (Italic), în loc de a pune ghilimelele.

Numărul recomandat de ore: 6

Exprimare orală. Se recomandă ca elevii să fie încurajați să vorbească în timpul cursurilor și în afara lor pe teme din limbă, literatură și cultură, precum și să evidențieze sensul și importanța cultivării culturii vorbite.

Numărul recomandat de ore: 3

Exprimare în scris. În cadrul acestui subiect, este planificată scrierea a patru lucrări scrise și. Ca și în clasele anterioare, pregătirea pentru scrierea lucrării scrise este o activitate continuă și nu se limitează la o oră (înainte de a scrie lucrarea).

Numărul recomandat de ore: 16

III. MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ȘI ÎNVĂȚĂRII

Pe lângă standardul sumativ de evaluare, care este încă dominant în sistemul nostru de învățământ (evaluarea cunoștințelor la sfârșitul unui ciclu se realizează prin instrumente standardizate - verificări scrise și orale, eseuri, teste, care au ca rezultat învățarea campanică orientată spre notă). Abordarea modernă a predării presupune evaluarea formativă - evaluarea cunoștințelor în timpul stăpânirii programului și dobândirea competenței corespunzătoare. Rezultatul acestei evaluări oferă atât elevului, cât și profesorului informații despre competențele care sunt bine stăpânite și care nu sunt, precum și eficiența metodelor adecvate pe care profesorul le-a folosit pentru atingerea scopului. Măsurarea formativă presupune colectarea datelor cu privire la rezultatele elevilor, iar cele mai frecvente tehnici sunt: realizarea sarcinilor practice, observarea și înregistrarea activităților elevilor în timpul orelor, comunicarea directă între elevi și profesori, un registru pentru fiecare elev (harta progresiei a elevului) etc. Rezultatele evaluării formative la sfârșitul ciclului didactic ar trebui, de asemenea, să fie și sumativ - numeric. Această evaluare are sens în cazul în care conține toate realizările elevilor, monitorizate în mod regulat și înregistrate în mod obiectiv și profesional.

Activitatea fiecărui profesor constă în planificare, realizare, monitorizare și evaluare. Este important ca profesorul să monitorizeze și să evalueze continuu, pe lângă realizările elevilor, procesul de predare și învățare, precum și munca lor proprie. Tot ceea ce se dovedește a fi bun și util, profesorul va continua să folosească în practica pedagogică și tot ceea ce se pare neefectiv ar trebui îmbunătățit.